Întrebări către preot
Întrebarea #10015088
08.01.2013 11:01
Întrebare
Sărut mâna, Părinte! Sunt mama unui copilaş plecată peste hotare. Mi-am lăsat fetiţa cu părinţii mei de-un an şi ceva. Ei îngrijesc de ea ca de propriul copil, sunt foarte fericiţi că o au. Şi eu muncesc pentru viitorul ei şi sunt mereu cu gândul la ea. Mulţi îmi spun că relaţia dintre noi când va creşte fetiţa va fi rece din cauza distanţei, şi că nu fac bine...Spuneţi-mi, vă rog, e păcat să-ţi laşi copilul? De dragul ei fac asta pentru o viaţă mai bună. Eu mă liniştesc cu gândul că e pe mâini bune şi că vârsta ei e mică (2.5ani) pentru a înţelege multe. Copiii la o aşa vârstă repede se obişnuiesc circumstanţelor. Mulţumesc anticipat pentru răspuns!
Răspuns
Re:
Da, se obișnuiesc, dar niciodată, auziți, niciodată buneii nu vor reuși să-i dea dragostea de mamă... Și, da, e foarte, foarte mare păcat să-ți lași copilașul. Și, copilașul Dvs. înțelege muuuuuult mai mult decât credeți Dvs. Aduceți-vă aminte ce spune înțelepciunea poporului: cei 7 ani de acasă. Aici stă toată educația și aici stă toată înțelepciunea.
Ce ați alege Dvs. dacă ați putea da timpul înapoi: să plece părinții peste hotare și să vă ofere mai multe posibilități materiale, sau să trăiți, așa cum ați trăit, dar să vă fie și mama și tatăl alături? Eu, de exemplu, aleg părinții. Dvs?
Preot Iulian Rață
