Întrebarea #1001658

Părintele Arsenie Boca spunea: ”Băgați de seamă, că sunt două duhuri: Duhul lui Dumnezeu și duhul satanei – duhul mândriei și cel al părerii de sine, care te ridică împotriva lui Dumnezeu. Dacă omul nu bagă de seamă, se întâmplă ca și cu o grădină – se umple de mărăcini, se umple de păcate. Și atunci bietul om începe să se îmbolnăvească la suflet, la minte, și se apropie de doaga nebuniei. Aceasta-i  binefacerea pe care ți-o dau păcatele. Știți că sunt șerpi care sug vacile, tot așa și păcatul e un fel de dulceață, dar pe urmă e venin și otravă. Toate păcatele au ceva îndemnător în ele, și pe urmă găsești că-s otravă, că-s venin.“ Așa e, dragă Ioană, și de ce când vrei să te rogi te enervezi? Căci necuratul te ține strâns în ghiara păcatului și nu-ți permite să te lepezi și urci cu mintea curată la Dumnezeu. Un sfânt părinte spunea, că săvârșind păcatul malahiei, ar fi precum l-ai săvârși cu diavolul de față. Gândițivă la această și îngrețoșațivă, astfel vă veți feri de el, veți avea frică de Dumnezeu  și putere să vă abțineți, luptați - acesta și este războiul duhovnicesc pe care trebuie să-l ducem noi toți. Pocăițivă din inimă și nu lăsați plânsul, smerițivă și ducețivă cât mai des la spovedanie și luptați, luptați. Închipuițivă, că când vă vine acest gând, îndemn către păcat, stă alături de dvs și diavolul fioros și urât, rânjindu-și dinții, fiind sigur că veți cădea din noi, iar în partea dreaptă a dvs - stă îngerul păzitor și plânge cu amar și se roagă la Ziditor pentru dvs. Chiar nu veți depune câtuși de mică osteneală în a lupta?! Faceți așa și când pofta iar vă va doborî, începeți îndată a face metanii, multe, până veți cădea de oboseală, și în același timp ziceți rugăciunea inimii: ”Doamne, Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, mântuiește-mă pe mine păcătoasa.” Și smeriți-vă și plângeți, închipuindu-vă cum sunteți aruncată în gheena iadului, unde-i mare chin și scrâșnire de dinți. Așa luați crucea zilnic: luptați și cereți ajutorul Domnului și el neapărat vă va milui și veți dobândi și îndrăzneala în rugăciune, vă veți curăți sufletește și trupește. Trebuie să fiți absolut hotărâtă că vreți să vă izbăviți de această patimă, ca de o boală trupească, pe care, până nu-i găsești leacul- nu te lași învinsă. Cu atât mai mult de bolile duhovnicești - râvna trebuie să fie mai mare și înflăcărată. Cât despre dorința dvs de a deveni soție de preot, eu vă îndemn mai întâi să vă smeriți, pocăiți și lăsați de patime, căci ceea ce vă este rânduit de sus, se va adeveri. A fi preoteasă -  e o dedicare, jerfire, sacrificare propriei vieți, voințe Domnului, preotului, enoriașilor, sărmanilor. E o cruce grea și trebuie dusă o viață cât mai curată, duhovnicească, martirească.

Doamne, dă-ne duhul smereniei și răstignirea poftelor trupești, gândurilor necurate, ca să putem cu minte curată să ne avântăm către Dumnezeu, din Patria Cerească.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie