Întrebarea #10016651

Sărut mâna, părinte, în octombrie anul trecut am botezat un băieţel, chiar dacă şi eu aveam un băieţel de 3 luni, abia trecusem şi eu printr-un botez, am şi alt băiaţel de 6 ani, suntem stabiliţi în Italia şi am zis să facem şi noi un bine, chiar dacă nu stăteam chiar aşa de bine cu bănuţii, o faptă bună e mereu răsplătită de Dumnezeu. Aşa de frumos s-au comportat cu noi până la botez şi puţin timp după, o relaţie de cumătri foarte frumoasă era, am alăptat finuţul în prima săptămână că mama încă nu avea lăptic, am fost în fiecare seară până i-a căzut buricuţul să-i fac băiţă, îmi lăsam seara soţul cu copii şi mergeam un pic la finuţ, tot ca să fie bine şi tot bine nu a fost, a început draga mea cumătră să-şi arate cealaltă faţă încă de la scăldat, certându-se cu mine că nu-i convenea de băiatul cel mare, că era mai neastâmpărat cum sunt copii. Zicându-mi că nu ştiu să-mi educ copii, am trecut cu vederea continuând să fac scăldatul pentru care venisem. Au mai fost discuţii apoi, dar mai nesemnificative, se răriseră şi vizitele mele, că totuşi m-a cam jignit, dar mergeam în continuare. Ceea ce e adevărat, nu mai aveam aceeaşi atracţie, acum pe 19 martie aici a fost Sf. Giuseppe, ei alegându-şi numele Davide Giuseppe la copil, cu toate ca părintele de aici în certificatul de botez l-a numit David Iosif, dar ei au vrut să sărbătorească, invitându-ne pe 17 fiind duminică la ora 13, la care eu i-am răspuns prima dată că sigur că venim, nu putem lipsi, apoi gândindu-mă că este o oră în care copii mănâncă şi dorm, că altfel nu mă înţeleg cu ei, i-am zis că venim la 16.30. De aici a pornit un mare scandal, că ei nu îi iese nimic bun şi alte chestii, mi-a vorbit foarte urât, mai rău ca ţiganii părinte, parcă uitase cu cine vorbea, la care şi eu nervoasă i-am spus să-şi caute pe cine vrea să-i ia din moţ, că eu nu-i mai iau! După convorbire mi-a trimis un mesaj ''Uită că suntem cumătre'', poţi uita aşa ceva, părinte? La câteva zile apoi, mai exact săptămâna trecută joi mi-a trimis pe cumătru să-mi aducă tot ceea ce i-am făcut cadou eu părinte la finuţ, până şi trusoul de botez şi lumânarea, tot părinte, nu mai aveam cuvinte. Am sunat o doamnă nevoiaşă şi i-am dat totul cadou, în afară de lumânare, care am dus-o la biserică, că aşa vorbisem cu părintele de aici! Ce credeţi, părinte? Ce sfat îmi daţi? Vă mulţumesc că m-aţi ascultat! Mirela.