Întrebarea #10018039

Vă scriu aceste rânduri în speranța că voi primi un sfat pe care nu a reușit nimeni să mi-l ofere până acum. Am 19 ani și de 2 ani locuiesc cu un băiat (are 20 de ani) fără a fi căsătoriți. Iarna trecută, înainte de Crăciun am aflat că sunt însărcinată. Avand în vedere că nu suntem căsătoriți, nu avem o locuință a noastră și că veniturile noastre sunt destul de limitate, am decis că cea mai bună soluție pentru noi, dar și pentru copil este avortul. Nu am mai apucat să fac chiuretajul, deoarece în prima zi de Crăciun am pierdut sarcina. Experienta aceasta a avut urmări. De atunci am coșmaruri aproape zilnice cu un bebeluș (fetiță). Aș vrea să știu ce pot face pentru a mă liniști și cât de grav este faptul că intenționam să comit un avort. Vă mulțumesc anticipat! Doamne ajută!