Întrebarea #1002085

Când Mântuitorul a binecuvântat ucenicii și i-a trimis să propovăduiască Evanghelia, să slobozească pe bolnavi etc, Le-a spun la cananieni să nu propovăduiască, căci ei erau constiderați ca străini, păgâni, nu fiii Împărăției, cum erau considerați evreii. Deci, Hristos spune des în Evaghelie: ”nu sunt trimis decât la oile pierdute a lui Israel”. Deci aceștia trebuiau întorși, și lor li se cuvinea să culeagă mărgăritarele înțelepciunii și luminii cerești. Deaceea Domnul și zice: nu este bine să arunci pâinea câinilor - deci, nu este bine să se arunce cele sfinte păgânilor, să calce mărgăritarele în picioare porcii, căci încă nu s-au săturat și n-au luat îndejuns cei pentru care Domnul a venit - evreii, adică încă nu le-a fost lor propovăduit Adevărul Luminii la toți și mulți erau slăbănogi și bolnavi dintre fiii aleși de Dumnezeu, pe care Iisus îi avea de tămăduit. Prin replica femeii, se dovedește puternica ei credință și umilință. Ea a recunoscut că e câine, adică străină, și nădăjduia la milostivirea Domnului, că măcar puținul ce i-ar fi dat, ar fi deajuns pentru a fiicei sale însănătoșire. Și Domnul, minunându-se de  credința ei, îi spune: ”dute, fie ție după credința ta”.

Oricine se înalță pe sine, se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine, se va înălța (Luca 18, 14)

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie