Puterea rugăciunii

31.08.2010 19:08

Întrebare

Bună ziua. Cred că aţi mai primit aşa gen de întrebări, dar totuşi nu am găsit un răspuns concret care să mă satisfacă, aşa că cu toată ruşinea, dar am să vă întreb şi eu. Spuneţi-mi, vă rog, de ce când îmi spun rugăciunea, dacă mă concentrez la ea şi o spun din suflet simt nişte emoţii stranii, se aseamănă cu fluturi în stomac sau atunci când retrăieşti pentru ceva, dar sunt puţin diferite, tot odată mă dă în călduri. Ştiu că dumneavoastră veţi spune să nu trag atenţia la asta,... dar eu aş vrea să ştiu mai multe... e bine dacă simţim aceste emoţii sau nu? Sunt ele de la Dumnezeu sau necuratul ne dă târcoale? E normal să simţim aşa ceva, are vre-o legătură în asta sufletul? Pe mine aceste emoţii mă slăbesc trupeşte dar tot odată îmi dau puteri pe plan duhovnicesc.Vă mulţumesc din timp şi Slăvit să fie Domnul!!!

Răspuns

Re: Puterea rugăciunii

Doamne ajută. Ei dacă deja știți ce am să spun, o să încerc să nu spun ceea ce nu v-ar mulțumi, ci o să încerc să merg mai la adânc. Știți dumneavoastră că noi suntem suflete care trăim în trup? E normal să simțiți așa ceva. Aceasta întăring cu o mai mare splendoare faptul că există o conlucrare între trup și suflet. Așa trebuie să fie o rugăciune curată. A te ruga înseamnă a arde în trup pentru cele ce manifestă sufletul. Și după aceste manifestări putem să ne dăm seama de faptul dacă rugăciunea este cea adevărată sau e doar o rugăciune a buzelor. Așa că nu vă întristați. Sunt manifestări care reiese din conlucrarea trupului cu sufletul. Mereu să simțiți rugăciunea până în adâncul mădularelor voastre.

Și voi încheia cu frumosul citat din Isaia care spune și de rodul lacrimilor în timpul rugăciunii: „Ascultat-am rugăciunea ta, văzut-am lacrimile tale”.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie

Rânduiala rugăciunii

Semnalează o problemă

Întrebarea #1002523