Întrebarea #1002742

Doamne ajută. De văzut e greu de spus stimată soră. Căci ochiul lor nu mai este cel pe care îl avem noi. Însă în amintirea lor noi rămânem veșnici. Amintiți-vă de bogatul care se îngrijea de frații săi care erau în păcat în această lume: „Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin” (Luca 16, 19-31). Bogatul din iad negreșit îi vedea cum frații săi petreceau în stricăciuni, în adorarea de sine, în închiderea lor ca într-un mormânt. În ce privește iertarea ta întrăznesc să te încurajez spunând că odată cu căința ta primești și iertarea lui. Nu cred că mai are el vreo pretenție la dragostea ta din această lume. De mult a cunoscut el deja dragostea cea neînserată a divinitții. Și cunoaște și neputințele firii omenești de a izvorâ această dragoste în această lume. roagă-te pentru el și aceasta îți va fi și fapta ta pentru a primi iertarea lui. El te-a iertat, însă ești deplin iertată când vei fi tu ferm convinsă că el te-a iertat. Și încearcă altă dată să nu mai greșești. Și cel mai important este să fii iertată de Domnul. Căci de acel om vei fi iertată.Însă cred că iertarea cea mai mare e la Domnul. Roagă-te neîncetat și rămâi în adevărul de credință și de trăire duhovnicească. Iar despre prețuirea lucrurilor numai atunci când le-am pierdut: Este specific firii umane de a da cu piciorul și apoi a căuta unde sa dus lucru aruncat. Ca să nu pățim aceasta să încercăm să nu mai dam cu piciorul. Ci mereu să primim totul întru numele Domnului.

Iubind vom fi iubiți.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie