Întrebarea #1003061

Bună ziua. Să încerc cu Doamne ajută, să-mi expun părerea, vizualizând situația dvs dintr-o parte. Din start vreau să mă țin de partea neutră și să nu judec pe nimeni, căci a judeca e ușor și la fel de ușor e și să greșești mult făcând-o, ori tu singur să cazi în ispită. Numai Domnul ne e judecător în toate! Încep de la duhovnicul dvs: desigur el nu trebuia să încurajeze această situație, cu atât mai mult să se roage pentru ea și trebuia din start să vă zguduie astfel ca să reveniți cu picioarele pe pământ. Dar, toți greșim și nimeni nu e fără de păcat și nu duhovnicul dvs deține marea parte din vină, ci însuți dvs. Ceea ce m-a uimit mai mult decât toate, e faptul cum reușiți să găsiți în toți vina, numai nu în propriul păcat, curvie și adulter. Separarea de soț nu vă ușurează nicidecum această vină, ci o întărește. N-ați auzit că: ce Dumnezeu a unit omul să nu despărtă?! Ori că cel ce săvârșește adulter  și-l lasă pe cel înșelat (în cazul dvs - pe soț), îl împinge și pe el (soț) la păcat, dacă cel din urmă va hotărî să se recăsătorească, cu atât mai mult dvs, că doreați uniunea nu în curățenie cu alt bărbat, precum vă rugați, ci în mai mare desfrânare. Astfel, cum și sub ce chip credeți că Dumnezeu v-ar asculta rugăciunea?! Noi avem pe Dumnezeul milei, dreptății, înfrânării, smereniei, ascultării și iubirii, iar dvs cereați opusul, deaceea e de înțeles faptul că El n-a permis să se întâmple uniunea aceasta a doua. Slavă Ție Dumnezeul nostru, căci dreptatea Ta e-n veac și-n veac, Amin! Am enumerat lucrurile de mai sus, să ajung la conștiința dvs și să vă fac să înțelegeți mai profund gravitatea problemei, inițiată de nimeni altul, decât însuși dvs. Deci, vă îndemn din suflet și cu lacrimi să vă umiliți sufletul și să vă spovediți curat, cerând iertare Domnului de toate și asumându-vă în totalitate vina, apoi să cereți și iertarea soțului, dacă vreți să fiți pe calea dreaptă, a pocăinței și mântuirii și să vă curățiți sufletul. Anume după aceasta Domnul vă va asculta rugăciunile și va veni și iertarea Divină. Deci dreptate a avut duhovnicul duhovnicului dvs, care a zis ca a făcut mare păcat rugându-se și vă rog, nu-l judecați pe el și-l învinuiți că v-a indus în eroare, ci numai pe dvs s-o faceți. Căci probabil să fi avut dvs și 10 din cei mai iscusiți duhovnici, nu cred că s-ar fi evitat păcatul, căci era deja un fapt consumat și că știindu-l de păcatul, omul fuge dar nu se alipește de el. Căci el (duhovnicul dvs) va fi judecat de Domnul fie c-a făcut-o din bunătate ori neștiință, dar dvs veți fi judecată pentru acest păcat și pentru cele ale soțului dvs (vorbesc de ulterioare relații ale lui).

Așa că, cu râvnă zilnică, pocăiți-vă cât aveți timp, ca Domnul îndurării să vă ierte și primească din nou în turma oilor reîntoarse la dreapta cale.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie