Întrebarea #1003438

Bună ziua. În primul rând vă felicit cu această mare bucurie - de a fi în așteptarea unui copil a lui Dumnezeu! La începutul mesajului sunteți optimistă și plină de speranță și așa vă vreau, așa să fiți mereu, căci în aceasta și constă credința: să nădăjduiești în Domnul cu răbdare și mulțumire și să nu te îndoiești nici măcar pentru puțin. Eu personal, cunosc un caz real, când o doamnă născând copilul medicii i-au depistat o gravă boală psihică. Și alertau acea mamă cu diverse presupuneri, ea însă, fiind o femeie simplă, nu prea înțelegea gravitatea faptului și, externând-o din spital, i-au dat prenotare la control peste 6 luni. Când a revenit la control, era o comisie din Suedia de medici și după examinarea copilului au rămas toți șocați, căci nici urmă de boală nu rămăsese, deci era un copil normal, fără careva devieri mintale, morfologice etc. Și au întrebat-o ce a făcut, poate i-a dat careva medicamente neprescrise de medici. Ea însă le-a răspuns: nimic, doar îl alăptam, îngrijeam ca toate mamele, i-am dăruit dragoste și afect și am pus nădejdea la Domnul.  Iată cât de simplu și totodată - minune! Așa și dvs, alerta mereu e mare, și acei medici au adăugat că poate acea femeie ca mamă nu a realizat gravitatea problemei și a rămas liniștită, fără stresări și preocupări (căci această stare se transmite copilului și prin alăptare, atât și în burtă fiind) și astfel Domnul i-a răspuns ei, a luat-o în grija Sa cea Sfântă și totul s-a schimbat în bine. Deci vă rog și pe dvs, nu retrăiți și nu deznădăjduiți, ci pururea mulțumiți Domnului și spuneți: Doamne, în mâinile Tale încredințez viața, sănătatea pruncului meu. Fie mie după Voia Ta! Și Domnul nu vă va rușina nădejdea.

Amin.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie