Întrebarea #1003848

Bună să vă fie inima. În primul rând un adevărat creştin nu poate să nu aibă un scop în viaţă. Viaţa pământească a oricărui om se  compune dintr-o serie de scoprui omeneşti puse cap la cap. Unele sunt pe termen lung altele de o durată mică. Şi cei mai mulţi oamnei se înşeală de importanţa acestor scopuri. Scopul vieţii noastre creştineşti este mântuirea! Viaţa pe acest pământ se prezintă - după cum ne mărturisesc Sfinţii Părinţi, asemenea unei punţi peste un fluviu uriaş. Puntea aceasta a fost făcută să ne ajute să traversăm fluviul şi nicidecum să ne facem casă pe ea, adică să ne instalăm confortabil, uitând că, de fapt, noi trebuie să mergem mai departe. Cu alte cuvinte, pe punte vom rămâne puţin timp şi trebuie să privim mereu tărâmul minunat de dincolo de ea, unde trebuie să ajungem şi unde este patria noastră definitivă. De aceea aş zice că d-ră ați uitat de scopul de bază şi vă amăgiţi de acestea lumeşti. Nici căsătoria, nici copiii rezultaţi din ea nu sunt adevăratul scop al vieţii. Şi de aceea de vă doriţi o fericire veşnică, dar şi una aici însoţită de linişte sufletească schimbaţi-vă direcţia în care căutaţi. "Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine." Domnul aşteaptă să-i deschideţi inima d-ră şi să-l faceţi stăpân definitiv al ei. Şi nu va mai fi loc de singurătate şi tristeţe, de frământări şi îngrijorări. Iar despre notarea ideilor care le găsiţi aici sau în altă parte - nu trebuie să le notaţi, trebuie să trăiţi după ele. Cât despre faptul că vă învinuiți pe sine pentru  starea sufletească pe care o aveți, prin așa numitele ”vicii”, eu le-aș chema altfel: înăsprirea sufletească, care se tămăduiește și topește prin pocăință și lacrimi, smerenie și iertare. Și dacă nu puteți ajunge la ele, gândiți-vă că mâine veți muri, oare nu veți ierta celor ce v-au greșit, ori nu vă veți ruga, plânge și pocăi din suflet cu durere nespusă?! Trebuie să murim zilnic în rugăciune, de vrem să ne renaștem în duh! Și înainte de a ridica rugăciunea către Tatăl, trebuie a ierta oricui, orice, fiind cu gândul: oare eu n-am greșit niciodată?! Fiți sigură: din momentul când veți ierta pe cel greșit și veți avea dragoste, milă pentru oameni - va veni pacea și fericirea în suflet și acel vierme ce vă roade, va dispărea. Să nu vă întristați că ați fost și sunteți singură, căci sub aripa îngerului Domnului vă aflați mereu, cum dar sunteți singură?! Apoi Domnul a spus, că cel ce va dori să trăiască cu adevărat creștinește și să-l urmeze, va deveni străin în fața lumii și nebun pentru lume, precum a fost socotit și El. Așadar, nu vă alarmați și întristați, dar  calea Domnului alegând-o, cu fericire în suflet să fiți, căci cea mai înțeleaptă alegere ați făcut și Domnul vă va fi alături, în toate zilele, până la sfârșitul veacului!