Ne-a părăsit și a plecat de-acasă

15.03.2011 10:03

Întrebare

V-am mai scris la întrebarea 3724. Din păcate într-o seară (după ce fusesem împreună cu fiica noastră la Moneasa în weekend, unde a fost minunat și peste tot m-a ținut de mână chiar și-n locuri de plimbare înguste, fiind foarte protector, m-a îmbrățișat ades), seara după ce am mâncat, am stat de vorbă alături, a primit iar un mesaj pe telefon în care amanta îi reproșa că ne ținem mână-n mână și c-a ajuns să fie mințită. Că este numai al ei și este totul pentru ea. După care a plecat. Toate rugămințile mele nu l-au oprit, mai mult mi-a zis că n-am demnitate. Acum stă la maică-sa care este de religie baptistă. Dumneaei m-a lămurit și mi-a zis ca n-a terminat cu amanta și să-l las pe drumul lui dacă-i prost. El a zis ca să stăm o perioadă separat și mai vedem. După 2 zile a venit acasa, era vesel mi-a zis că mă ajută-n grădină și c-o duce el pe fiica noastră la școală (stăm departe), după ce cu o zi înainte a zis că nu-i pasă de noi. Mai mult, fiica are examen la școala de șoferi miercuri și s-a oferit să vină s-o susțină. Eu nu mai înțeleg nimic, nu știu ce vrea! Mă rog neîncetat, dar simt că mă părăsesc puterile. Suferința e prea mare și de lungă durată. Din moment ce soțul nu mă mai vrea, am zis că mai aștept un timp și (are grijă să mă îndepărteze de el, mi-a zis să-mi văd de mine), apoi cu toată durerea voi divorța și voi încerca alături de copil să ne găsim liniștea. Credeți că greșesc? Doamne ajută!

Răspuns

Re: Ne-a părăsit și a plecat de-acasă

Bună ziua. Nu numai că greșiți, dar și păcat mare faceți, căci Domnul vă va întreba: N-ai auzit în Evanghelie că cel ce rabdă până la sfârșit acela se va mântui?! Dacă n-ați fi știut păcat nu aveați, dar așa ați știut și circumstanțe atenuante nu aveți. Ce să spun de acele femei care sunt bătute zilnic și înjosite, dar fac răbdare pentru a menține familia și din frică să nu-l mâhnească pe Domnul, ca să nu să se facă ele pricină de destrămare a familiei apoi de desfrânare a ambilor?! Să lăsăm la o parte faptul că bărbatul dvs e încurcat și înșelat singur și că produce suferință neștiind singur ce vrea, aceasta o știți și dvs, dar precum sunteți ceea ce vă rugați și cunoașteți care e sfințenia familiei, de ce îl judecați continuu și nu luați seama cu trezvie la cele ce trebuie să faceți dvs?! Pe el Domnul o să-l judece, dar și o să-l îndrepte prin credincioșia dvs! Spuneți că nu aveți forțe să vă rugați, înseamnă că nu vă rugați corect, ci cu egoism și iubire de sine, din orgoliu rănit, ca să căpătați ceea ce ați pierdut, nu spre însănătoșirea duhovnicească a familiei dvs. Rugăciunea făcută din durere pentru rătăcirea soțului și că se află în grele păcate - va fi ascultată, primită, binecuvântată și va aduce roade de creștere în răbdare, nu epuizare a puterilor! Căci de simțiți că nu mai puteți răbda și puneți condiții că: ”aștept atât, pe urmă divorțez!”, toate pe care le faceți sau le-ați făcut se pierd, căci din mândrie, egoism o faceți, gândinu-vă la propria persoană și liniște. Chiar credeți că înfruntând astfel situația veți dobândi liniște?! Apoi de ce decideți dvs pentru fiică? De unde ați luat-o că și ea va dobândi liniște în urma acestei soluții?! Îndreptați mai întâi cârma corabiei dvs, apoi rugați-vă și pentru cea a soțului, căci într-o problemă de familie sunt ambii vinovați și ambii vor fi judecați, atât pentru cădere, cât și pentru cum au lucrat la ridicare! Și dacă ceea ce face pentru fiică, o face din dragoste, lăsați-l s-o facă, nu-i mai reproșați nimic, nici înduplecați către ceva, ci rămâneți în rugăciune, tăcere, bunătate - acestea sunt arme foarte puternice, care-l pot aduce acasă și pe strada adevărată!

Sus să avem inimile....

Prot Victor Mihalachi

Relația dintre soți

Semnalează o problemă

Întrebarea #1005197