Întrebarea #1005520

Credință și nădejde să aveți. Când am citit numele marilor mărturisitor și viitori sfinți din închisorile comuniste mi-au dat lacrimile. Un lucru vă îndemn: nu numai rugăciunea către ei să o aveți dar și credința lor. Ei nu sau rugat niciodată pentru a eliberare din închisoare ci rugăciunea lor a fost mereu rugăciune de mulțumire. De aceea au ajuns să fie Sfinți. Cred că sunteți la curent și cu bolile care îi chinuiau și operațiile pe viu, fără anestezie? Și toate acestea au fost întăriri în credință pentru ei. Cât de frumos model ne sunt ei pentru noi, cei care azi la o mică înțepătură de ac ne plângem. Și modelul cel mai suprem ne este Hristos cel de pe cruce. Credeți că doar de dragul spusului a rostit Domnul: „De este cu putință să treacă de la mine acest pahar”. Scumpii meu. Boala este cu putință de evitat sau scăpat prin credință. Iar răstignirea a fost de neevitat. Și aceasta pentru a noastră mântuire și izbăvire din păcat. Ce poate fi mai dureros decât ceea ce pare a ne lua toate șansele. Doamne iartă micile noastre nemulțumiri și dă putere de a trece peste cele ale trupului. Iar existența bolii să ne fie spre a noastră întărire de credință. Spre încheiere vă spun: rugăciunea să vă fie mai întâi ca de mulțumire și apoi de preamărire. Nu în zădar Sfinții închisorii va sunt în gând. Aceasta doresc ei să vă spună. Iar restul veți dobândi cu siguranță. Credința multă și curată este izvorul bunătăților noastre.

„Sănătatea trupului îi deschide omului uşa spre multe capricii şi păcate, iar neputinţa trupului o închide”.

„Şi totuşi, de ce Sfinţii Părinţi au vorbit mai mult despre folosul bolii decât despre folosul sănătăţii?”

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie