Întrebarea #1006689

Orice îmi este îngăduit, însă nu orice îmi e de folos. Un sport care dezvoltă și hrănește patima mândriei, agoniselii, aroganței, uneori insultelor credeți că e plăcut în fața lui Dumnezeu?! Ce vă spune dvs conștiința despre aceasta?! Duce ori el la mântuire?! Dacă se face cu nevinovăție și inocență copilărească cu prietenii, e una, dar când îți faci un idol din sport - e altceva. Aici cădem din prima poruncă: să nu-ți faci chi cioplit, nici să te închini lui (adică să-i slujești, ori idolatrizezi). Scopul vieții este de a dobândi pe Duhul Sfânt, ne spune Sfântul Serafim din Sarov. Noi cred că am uitat de ce suntem pe acest pământ...

Nu e nimic mai trist decât pierderea în zădar al timpului dat nouă pentru câștigarea mântuirii sufletești.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie