Întrebarea #1007414

Părinte, eu am o problemă pe care o percep ca pe o povară grea ce nu o pot îndepărta. Eu încerc, în puţina mea înţelegere, să cuprind bucuria mare ce s-ar putea întâmpla dacă, Doamne Ajută, în urma pocăinţei mele şi a milei lui Dumnezeu, aş fi primită în Rai. Însă ceva mă trage în jos de tot, ca să nu îmi mai imaginez eu aşa ceva, cum că nu s-ar întâmpla sau cu mare greu s-ar întâmpla, şi nu mă lasă să mă bucur în ceea ce îmi închipui, de amploarea binefacerilor, adică nu pot cuprinde cu sufletul această bucurie mare care ar fi. Fiecare se gândeşte la Rai şi la ce ne este făgăduit acolo. Este o frică mare care mă trage în jos, sau poate e deznădejde, sau poate e cârca de patimi şi păcate, ce anume mă împiedică să mă bucur sufleteşte de gândul la Rai? Sper că aţi înţeles ce am vrut să zic. Mulţumesc frumos pentru părerea Dvs.