Întrebarea #1008337

Părinte, cum să fac să capăt mai multă dragoste față de rugăciune și să nu mi se mai pară așa de lungi rugăciunile când încep să le citesc? Să spun și eu o rugăciune și la sfârșit să îmi pară rău că s-a terminat. Cum să fac să îl iubesc pe Dumnezeu, pe Maica Domnului și pe Sfinți și să nu mă mai satur să mă rog Lor?  De asemenea, cum să fac să găsesc un echilibru între viețuirea cu cele trebuincioase, cotidiene și rugăciunea fără să mă simt vinovată că fac una mai mult și alta mai puțin, neglijând una sau alta? Sunt departe de a avea o viață curată și cum vrea Dumnezeu și El știe dacă mai am timp să îmi răscumpăr toate păcatele și greșelile, de asta mă c-am apucă disperarea și recunosc și deznădejdea. Dacă nu reușesc să fac nimic bun, sau, Părinte, ce se întâmplă dacă nu reușesc să îl aduc pe fostul soț pe calea cea dreaptă? Dacă nu pot să fac nimic pentru mântuirea lui? Doamne, ajuta-mă, luminează-mă și întărește-mă. Dumnezeu să vă binecuvinteze, scumpi Părinți!