ÎntrebarePărinte, cum să reacţionez când soţul se duce la copil la grădiniţă beat rangă, duhnind a băutură, fiind incoerent şi ...offf, făcând copilul de tot râsul? Vorbesc cu el să ia copilul de la grădiniţă, e bine, nu e băut, şi la ora la care trebuie să îl ia, el este praf. Nu apelez la el frecvent, ba chiar evit, însă uneori, 1 dată la lună, îl rog şi îi specific să apară treaz în faţa cadrelor didactice ale copiilor şi...nu mă pot baza deloc pe el, pe seriozitatea lui. Eu îl iert şi prefer să uit mereu, dar învăţătorii nu înţeleg asta. Am greşit, Părinte, mi-e milă tare, tare de tot de copiii mei, ce să mai fac acum pentru ei, ce mai pot face eu, Părinte?? Pe de altă parte, mi-e teamă că nu am destulă putere şi credinţă ca să îl aduc pe un drum bun. Ce mă fac dacă nu reuşesc nimic cu el? Ce o să-i spun Domnului la Judecată?? Nu am destulă înţelepciune, Părinte, ca să tratez cu oameni aflaţi în patima băuturii, nu ştiu, Părinte, nu ştiu!!! Citesc foarte multe cărţi ortodoxe, pe tema asta, pe tema divorţului, pe tema răbdării în băutură, dar mie, Părinte, mi se pare ceva peste puterile mele ca să îl ajut cumva!!! El zice că are nevoie de cineva să "tragă de el" ca să se lase. Da' eu n-am tras, Părinte? Şi mai tare îl trăgea băutura. Cum să fiu, ca femeie, cât de puternică trebuie să fie o femeie cu asta, nu sunt în stare, nu sunt o femeie aşa cum trebuie, în capul meu e un talmeş-balmeş, dar am 3 copii - el ar fi al 4-lea. Mă rog Cuvioasei Parascheva să îl vindece de patima asta urâtă care are o rădăcină de fier în inima lui, şi apoi, dacă nu îşi iubeşte copiii, măcar să găsească acea persoană puternică "care să tragă de el" şi să îl ţină departe de păhar. Eu am eşuat. Doamne, iartă-mă şi voi, Sinţiţi Părinţi, iertaţi-mă şi voi!
RăspunsRe: de ce?
Dragă soră nimeni nu prea are suficinetă răbdare, înţelepciune şi dragoste pentru a se lupta cu acest viciu. Dar aceasta nu înseamnă că ar trebui să abandonăm lupta. E clar că fiecare cădere a sa îţi aducă o nouă deznădejde, dar e cazul câte puţin să nu mai fie aşa. Sunt multe cazuri când lupta pentru cel împătimit durează o viaţă întreagă şi doar în iltimile clipe ale vieţii sale el îşi dă seama de viaţa care a dus-o. Desigur nu e chiar pentru toţi la fel. Dar ţi-o spun ca să fii gata că nu vor fi minuni şi succese de moment. E o luptă lungă şi grea. Desigur că singură hotărăşti de o duci sai nu. Dar oare la aceasta se aţeaptă Mântitorul de la tine ca şi la fiecare dinte noi. Cred că cunoşti îndemnul Său - Iar în privinţa soţului de nu se isprăveşte nici cu această mică însărcinare şi totuşi îţi doreşti să-l implici în viaţa copiilor, poate să o facă atunci când sunteţi împreună. Şi încă o dată răbdare şi multă rugăciune pentru el.
Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii ( I Timotei 2: 1).
Prot Victor Mihalachi
