Întrebarea #1009271

Bună ziua părinte. Am compus nişte poezii religioase şi aş vrea să ştiu ce părere aveţi. Viaţa, adevărul şi calea înainte de a fi lumea şi tot ce este Tu erai Şi prin cuvântul Tău iubit poruncă le dădeai: Veniţi şi existaţi luaţi lumină din nefiinţa în fiinţă le porunceai să vină. Cu miile în grabă la Tine ei veneau, şi-n limbi necunoscute în cântec Te slăveau Bucurie mare era, este şi va fi în cer Că pentru noi era, este, dar nu va fi tot un mister. Pe noi, ce din pământ la urmă ne-ai zidit Şi-n inimile noastre iubire ai poruncit Să te iubim pe Tine şi să-ţi iubim lucrarea Că Tu eşti în veci: viaţa, adevărul şi calea. Universul e o lucrare plină de lumină frumoasă, Întinzându-se la infinit şi margini n-are Totul e fermecător şi stelele se mişcă încet Planetele o iau la goană, iar meteorii se întrec. Comete cu coada lor cea lungă sclipesc în depărtare Departe de soare gonesc în gol rotindu-se în frig Asteroizii vin lovindu-se de Jupiter, sunt ca o ploaie O ploaie ce luminează în vastul univers de vid. Călătorind cu mintea la mii şi mii de ani în infinit E frig, e întuneric, gravitaţia-i mare şi nu e timp Lumina nu mai poate să alerge şi e bleagă Ciocnindu-se de-un monstru numit: gaura neagră. Dar gându-i mai rapid şi scap întorcându-mă în timp cu-n an Mă uit în infinit, aud zgomote şi dau de un pulsar Fugind o iau la goană printre stelele ce licăresc Vazând minunăţii mai mici ce-n frumuseţea lor sclipesc. Am obosit şi-n gândul meu eu mă opresc, Oprindu-mă încet de o supernovă mă lovesc În timpul ei încet, încet îmbătrânind s-a scurs, Iar în final cu o explozie şi viaţa ei s-a dus. Sunt trist şi iar o iau la goană cu gândul printre stele O mare stea s-a dus cu slava dintre ele Lumina ei luminând din veşnicie în veşnicie, Murind o stea în vastul univers, nascându-se o mie. Mergând gândul aievea din galaxia noastră sar Întâmpinând în gol un mare qasar Totul se-ntâmplă în mintea mea eu mă gândesc Cum aş putea călători în macrounivers. Ajuns cu mintea de unde am pornit eu mă întreb Ce este omul şi ce rol are în universul ăsta mare Aş vrea să dorm călătorind prin el eu să visez La astre ce sclipesc văzându-se în depărtare. Un univers se naşte şi altul moare neîncetat Că Cel ce le-a facut e înţelept şi legi le-a dat Lumină din lumină şi toate s-au făcut În vastul întuneric lumina a născut. Domnul părinte mai am scrise, dar eu încă nu le-am arătat la nimeni înafară de soţia mea. Vă rog să  le citiţi şi să-mi spuneţi părea dvs. Vă mulţumesc