Întrebarea #100975

Dragostea pentru aproapele nu vine numaidecât în ceea, că trebuie să stai lângă ei şi să-i suporţi, ci să-i iubeşti necondiţionat pentru ceea ce sunt, să vedeţi în ei cele bune şi să urâţi păcatul din ei. Dar ca pe oameni, să-i iubiţi! Toţi suntem făpturi ale lui Dumnezeu şi neamuri, căci descendem de la Avram. Sfântul Apostol Pavel spune: "Pe cei slabi de lângă voi, să-i întăriţi şi mustraţi cu dragoste". Deci nu de judecât şi să te ridici deasupra aproapelui, dar prin prezenţa cu ei, să le fiţi bun exemplu de urmat - nu piatră de poticnire. Trăiţi frumos, creştineşte printre ei şi rugaţi-vă, le va deschide Domnul ochii inimii şi-i va întoarce. Sfântul Serafim din Sarov, când întâlnea pe orice om, fie tâlhar, desfrânat ori bun creştin - le spunea la toţi: Hristos a Înviat, bucuria, dragostea mea. Cele din urmă cuvinte, fiind adresate călătorului. Să trăim în dragoste unii faţă de alţii, căci ea poate schimba oameni şi destine, împrejurări şi prejudiţii. Faţă de aproapele, să avem gânduri şi intenţii curate, astfel ne vom păstra pacea sufletească şi vom dobândi îndrăzneală în rugăciune!

Pacea mea - dau vouă!, zice Domnul. Cât e de frumos şi dulce, frăţesc şi iubitor! S-o păstrăm cu sfinţenie, dacă o avem, dacă nu, să ne străduim s-o dobândim!