Întrebarea #10010060

Sărut mâna, părinte, vă rog să mă iertaţi dar am o foarte mare problemă. În urmă cu aproximativ o lună am făcut un foarte mare păcat si anume păcatul malahiei doar din curiozitate, să văd cum mă simt dar nu era cine ştie ce senzaţie, dar ştiind că este păcat l-am făcut dar vă spun sincer că în timpul scurgerii parcă am simţit cum mă cuprinde focul iadului şi după acel păcat mi-am dat seama de păcatul făcut şi am început a plânge că îmi părea rău şi mă simţeam vinovat şi nu am mai repetat păcatul. Dar de atunci am avut mari ispite în fiecare zi cu "poftele trupeşti" şi când îmi venea asta căutam ceva de făcut, de exemplu vorbeam cu colegii de clasă la telefon sau spuneam în gândul meu "Doamne, miluieşte-mă", "Doamne, nu mă lăsa să fac acest păcat" şi trecea acel moment şi nu făceam păcatul. În fiecare zi încerc să fug de păcatul acesta, dar nu pot că păcatul mă urmăreşte oriunde m-aş afla, nu ştiu cât mai pot rezista să nu fac păcatul, îmi pare rău că am făcut păcatul malahiei, că ispitele pe care le am după ce am făcut acest păcat sunt ca o suferinţă pentru mine şi am mustrări de conştiinţă. Vă rog din tot sufletul daţi-mi un sfat ce să fac când am această ispită.