Întrebarea #10010692

Dacă eu sunt mânios, dar persoanele împotriva cărora am fost mânios nu sunt de faţă, este un păcat? De exemplu am fost mânios pe tatăl meu, dar nu mi-am arătat mânia în faţa lui este păcat? Sau dacă înjur pe cineva, dar acea persoană nu este de faţă este păcat? Nu mi se întâmplă des, dar câteodată ma enervez (la lucru sau în familie) şi înjur, dar fără ca persoana să fie de faţă. Mi se pare greu să mă stăpânesc pe moment, mai ales dacă sunt nedreptăţit. Nu vreau să jignesc pe nimeni, mai ales pe părinţi. De cele mai multe ori mi se întâmplă când vin de la lucru şi mă iau cu întrebări, cum intru pe uşă. După o zi de lucru sincer nu simt nevoia să vorbesc cu nimeni, doar vreau să fiu lăsat în pace. O altă problemă pe care o am este dacă cineva îşi bate joc de mine şi eu nu mă arăt afectat în faţa lui, dar pe urmă îl înjur, greşesc fără ca acea persoană să fie de faţă? Eu nu sunt o persoană care caută ceartă, dar mi se pare foarte greu să nu te enervezi în viaţa asta, şi să întorci obrazul, când cineva îşi bate joc de mine. Caut să mă abţin în faţa lor, dar totuşi am mânie şi simt că este ceva negativ. În acelaşi timp nu vreau să spun nimănui cuvinte grele.