Întrebarea #1001108

Este un dialog, deci cu cel puțin doi actori. Unul este: gândul și al doilea este: căutarea. Acum încercați să vă gândiți la funcțiunile gândului și la intențiile căutării. Gândul nu poate avea un cuprins limitat. Este ambiguu, mult. De aceea căutarea spune că este imposibilă găsirea răspunsului și pare a rămâne fără un răspuns. Și de ce Gândul își dorește ca să fie căutarea fără un răspuns. Și expresia frumoasă a gândului ca imbold pentru căutare, mai ales că nu căutarea este importantă ci regăsirea este cea mai mare valoare a unei descoperiri: de n-ar fi regăsirea, tu nu ai da nimic! Ce de frumos. Este importantă căutarea însă fără regăsire nu este nimic. Importantă este căutarea scopului sufletesc, dar în primul rând trebuie să se regăsească omul pe sine și va fi mai ușoară căutarea. Putem spune că regăsirea este un scop ce premerge căutării. Este grea pilda, doar coborând în adâncul cuvântului îi putem înțelege esența. De aceea și se spune: Urechi s-aveţi să auziţi ce eu v-am spus acum!

Mulțumim Ție Doamne pentru taina ascunsului și luminarea lui.