Întrebarea #10011990

Dragă soră, mintea omului este ca un câine care pururea dă târcoale măcelariei. Căci precum câinele se duce la măcelărie să răpească vreo bucată de carne sau precum unui prieten al mâncărurilor îi place să vorbească mereu despre ele, așa este și mintea omului. De multe ori se hrănește cu înțelegeri necuviincioase și necurate. Adica, de unde provin gândurile viclene? Dacă un om trăiește bine, are toate conforturile și nu se ostenește, nici nu se nevoiește deloc, atunci un om ca acesta e foarte firesc sa aibă gânduri de desfrânare, care vor sfârși în fapte. Și iarăși, când omul își are simțurile nestăpânite și vede oarecare persoană, sau atinge cu mâna pe cineva, sau aude ceva necuviincios, atunci este ca și cum ar deschide el însuși ușa gândurilor necurate. Desigur în cazul acesta ajută și firea omului care înclină spre aceste gânduri. Atunci când ne tulbură vreun oarecare gând necuviincios, să ne gândim că nu se pot ascunde de Dumnezeu nici cugetele cele mai mici și mai lipsite de importanță.Cercetarea legii lui Dumnezeu și cugetarea la cele pe care le-a făcut Dumnezeu pentru noi precum și la bunurile viitoare, micșorează gândurile viclene și le face să nu afle loc înlauntrul nostru.

Prot Victor Mihalachi