Întrebarea #10012206

Scumpă surioară. Sincer că vă spun: nu știm ce să vă spunem. Am stat și tot am meditat. Ar fi mai multe variante prin care să ne scriem cuvântul nostru. Dar cred că ar fi de prisos. Iartă. Doar acesta ar fi cel mai bine cuvânt sufletesc pe care să ți-l spunem. Știu că e ușor să spui atunci când nu treci prin ce trece credinciosul. Dar și răsplata voastră va fi mai mare, a celor care treceți prin încercări și iertați. Nici noi nu vom fi răsplătiți atât de mult pentru că vă îndemnăm la iertare. Voi, cei care treceți prin încercări și iertați cu adevărat pentru toate, veți fi răsplătiși încă din această lume! Și mai ales că este mamă! Răsplata va fi cu mult mai mare: Iertarea celor care ne greșesc și cintea oferită părinților. Nu vreau acum să ajungem la judecarea părinților și la morala care s-a cuveni lor. O să lăsăm pentru acel moment când va fi necesar. Acum rămânem doar la noi, ca și fii. E greu să fim perfecți. Și în relațiile noastre cu părinții. Ați avea tot dreptul să nu fiți creștini în comportamentul vostru mai ales cu mama și pentru toate ce le-a făcut. Dar oare nu ar fi mai bine să iertăm? Și să ne rugăm să ajungă în acel moment să își dea seama de cele ce le face! Nu o va ajuta nimic de o veți urâ la infinit. Și nici nu o va îndrepta aceasta. Cu răutate numai răutate putem rodi. De aceea vă îndemn, vă rog, iertați. Și veți ajunge să fiți mulțumiți și împliniți. În schimbul iertării adevărate și sincere vă va oferi Hristos sprijin în trecerea peste aceste neplăceri. Rugați-vă pentru mama voastră, iartații faptele căci noi nu suntem în postura de ai le judeca fapta, pentru că nu îi cunoaștem căința. Să-l lăsăm pe Hristos să o facă. Iar noi să fim simpli, iertător și buni ortopraxiști.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie