Întrebarea #10013046

Bună seara, părinte !!! Dat fiind faptul că de 15 minute citesc acest site și am observat sfaturile dumneavoastră frumoase, aș vrea și eu să vă cer ajutor în problemă mea. Situația stă în felul următor: am 21 de ani și am o relație cu un băiat de-o vârstă cu mine de 3 ani și 4 luni, ani în care am ajuns să ne iubim și să ne dorim amândoi foarte tare să ne căsătorim, dar problemă este că amândoi suntem studenți în anul al doilea și nu avem nici un venit material pentru întemeierea unei familii, iar părinții lui nu ar fi prea de-acord să se căsătorească dat fiind faptul că este încă tânăr și nu și-a terminat școala. Totuși, problemă care ne macină pe amândoi, este, că, deși nu locuim împreună, trăim în desfrâu.. ceea ce știm, conștientizăm că e un lucru tare greu pentru sufletul nostru.. ne spovedim amândoi.. regretăm, ne căim (deoarece am fost crescuți în legea creștinească) și revenim la vechiile obiceiuri. Vă spun sincer, mi-e tare rușine de faptele mele pentru că simt ajutorul lui Dumnezeu în orice ceas și clipă, parcă mi-e rușine și să mă rog, parcă rugăciunea nu mai e așa profundă...mi-e frică, părinte să nu mă afund și mai tare în alte păcate, de aceea, vă rog, părinte, ajutați-mă cu un sfat! Vă mulțumesc mult și Doamne ajută !