Întrebarea #1001361

Vă sfătui să vă rugaţi cât mai mult! Vreau să vă spun, că îmi este cunoscută perfect situaţia! Tăticul meu, a trăit necununat alături de mămica până nu am devenit preot! Din păcate, în toată viaţa sa, a ofensat-o foarte mult pe mămica, atât cu cuvintele, cât şi cu palmele! De Dumnezeu, suduia foarte urât, mii şi groază să-mi aduc aminte! Dar odată cu primirea Tainei Sfintei Cununii de către ei, am mai discutat şi eu cu dânsul şi desigur, multă rugăciune, lucrurile s-au schimbat considerabil! Lui tăticu, i-am spus simplu: "Tăticule, cum pot să-i îndemn pe alţii să se cunune, când tatăl meu trăieşte necununat! Cum pot pe alţii să-i îndemn să nu suduie de Dumnezeu, când tatăl meu o face cu mare poftă"! Am avut o discuţie, până la lacrimi, după care tăticu mi-a făgăduit că se schimbă şi a făcut-o! Nu zic că nu mai sunt şi astăzi incidente! Sunt, dar nu atât de urâte, nu cu lovituri şi nu cu sudalme de Dumnezeu! În fine, dacă cu 6-7 ani în urmă cineva mi-ar fi spus că tăticul se va schimba, nu-l credeam, aducându-i aminte de zicala din popor: "Lupul păru-şi schimbă, iar năravul ba"! Astăzi, pot să afirm cu certitudine, că omul, le poate pe toate! Iar rugăciune mai puternică decât cea a părinţilor pentru copii şi a copiilor pentru părinţi, mă refer la plinătatea dragostei în aceasta mai ales în rândul mirenilor, nu ştiu dacă există!

Crede şi te ve-i mântui!

Preot Iulian Raţă