Întrebarea #10013707

Dragă mei, în biblie e specificat cuvântul, idol, și porunca a doua din decalog spune clar, să nu ai alți dumnezei afară de mine. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești. Dar nici întrun caz nu spune cuvântul om. Mai citește și cuvintele: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul lui Israel. Într-adevăr, nimeni în afară de Iisus Hristos nu este mijlocitor  înaintea Tatălui, pentru că nimeni în afară de El nu s-a adus pe sine jertfă pentru mântuirea lumii. Deci, în afară de Hristos, nimeni nu poate mântui de păcate. Cinstind pe sfinți, însă, nu ii punem în locul lui Hristos, nici măcar alături de El. Când sfinții se roagă pentru noi, ei tocmai cer lui Hristos ca El să mijlocească mântuirea noastră. Ei cer de la Hristos mântuirea noastră. Și, în acest înțeles, spunem că mijlocesc pentru noi. Singurul care mântuiește este Hristos, iar sfinții, prin rugăciunile lor, cer mântuirea noastră, dar nu o dau ei înșiși. De aceea, noi nu ne închinăm la sfinți și la îngeri ca la Dumnezeu, închinarea pe care o aducem noi sfinților și îngerilor este numai o cinstire (venerare), iar lui Dumnezeu ne închinăm și îi slujim cu desăvârșită închinare, care se mai numește și lătrie sau adorare. Noi venerăm pe sfinții lui Dumnezeu pentru că ei sunt prieteni și casnici ai lui Dumnezeu, după cum este scris: "Voi prietenii Mei sunteți dacă faceți cele ce vă poruncesc" (Ioan, 15, 14). Iar despre Avraam citim de asemenea: "Și a crezut Avraam lui Dumnezeu și i-a socotit lui spre dreptate și prietenul lui Dumnezeu s-a chemat" (Iacov, 2, 23). Și marele apostol Pavel scrie efesenilor: "Deci, dar, nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu" (Efes., 2, 19). Așadar, ca pe niște prieteni ai lui Dumnezeu și casnici ai Lui îi venerăm (cinstim) pe sfinți, încă mai știm că sfinții sunt preaslaviți de Dumnezeu în ceruri (Luca, 20, 36). Sfinții, încă pe pământ fiind, aveau darul proorocirii (III Regi, 14, 1-17) ca, de pildă, proorocia lui Elisei asupra lui Ghezi (IV Regi, 5, 25-27). Sfinții, încă în viața aceasta fiind, se rugau lui Dumnezeu pentru oameni. Astfel, Avraam s-a rugat pentru Abimelec (Fac., 20, 7). Moise s-a rugat lui Dumnezeu pentru popor etc. Deci vă rog nu încurcați închinarea cu venerarea.

Prot Victor Mihalachi