Întrebarea #10014697

Dragă soră, iată sfaturile pe care ți le voi da: în primul rând când decizi să faci ceva , chiar și să postești mai aspru să ceri binecuvântarea duhovnicului tău. Al doilea sfat să te înarmezi cu răbdare , și să împetești răbdarea cu cununa smereniei,  smerenia, întâlnită cu adevărat numai în religia creștină, este virtutea prin care creștinul recunoaște că toate darurile și însușirile sale bune le-a primit de la Dumnezeu și de aceea nu se mândrește cu ele. “Ce ai, pe care să nu-l fi primit; iar dacă l-ai primit, de ce te fălești, ca și cum nu l-ai fi primit?” (I Cor. 4, 7).  Dar pentru că, pe lângă însușiri bune, fiecare om are și slăbiciuni, smerenia mai cere ca fiecare să-și recunoască și slăbiciunile sale, precum și să recunoască în același timp și părțile bune ale aproapelui. Așadar, smerenia nu se împotrivește cinstirii și dragostei de sine. Dimpotrivă, cu cât creștinul este mai pătruns de înalta vrednicie a firii sale și de înălțimea chemării sale, cu atât mai mult el va ști să prețuiască și darurile date de Dumnezeu lui și aproapelui, recunoscându-și totodată atât slăbiciunile sale, cât și dependența sa întru toate de Dumnezeu.

Prot Victor Mihalachi