Întrebarea #10014778

Binecuvântaţi părinte! Aş dori să ştiu dacă este păcat sau farisenie pentru că eu, la rugăciune îi mulţumesc lui Dumnezeu că "sunt întreagă, că am 2 picioare, 2 mâini,2 ochii,...etc," în comparaţie cu alţii care au avut parte de nenorociri în viaţa lor. Nu vreau să interpretaţi greşit mesajul meu ci mă refer în sensul că Dumnezeu a avut grijă de mine şi are în continuare pentru ca şi eu ca orice om puteam să am parte de multe accidente la viaţa mea încât să ajung să-mi pierd orice parte trupească, dar mi-a ferit de toate. În rugăciune îi mai mulţumesc "pentru tot ceea ce sunt, tot ceea ce am, că mă hrăneşte, mă îmbracă şi în fine, are grijă de mine dar, în special şi de sufletul meu dându-mi zile ca să mă întorc la El şi să nu-mi pierd sufletul "nu vreau să semene cu rugăciunea fariseului". Procedez corect sau mă înşel singură? Spuneţi-mi dvs. dacă ceva este greşit cum ar trebui să formulez pentru că mie îmi place mai mult să mă rog cu cuvintele mele, să spun ceea ce simt eu, izvorâte din inima mea, nu din cărţi sau de pe internet pentru că acelea nu prea le simt că ar fi rugăciune, ci doar citirea lor.