Întrebarea #10016036

Nu funcționează probabil pentru faptul că nouă ni se pare că suntem mai iertători decât Dumnezeu! Eu totuși cred că problema stă nu în prea multa noastră dragoste, ci în prea multa noastră nepăsare față de Dumnezeu și față de faptul că frații păcătuiesc, iar nouă ne este lene, genă, etc. să-i corectăm! În ceea ce privește textele date, ele nu se combat, ci se completează armonios una pe cealaltă! Când Mântuitorul nostru spune să iertăm, el preceizeză să iertăm atunci când omul vrea să primească iertarea! Dacă însă omului îi place să stăruie în păcat și nu-și dorește iertarea, intră în viguare versetul citat de Dvs! Nu trebuie de uitat faptul că precum Dumnezeu se comportă cu dragoste față de oameni, la fel și oamenii trebuie să se comporte cu dragoste între ei! Iar versetul 16, în tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur zice: ”și medicul, văzând că cel bolnav nu se tămăduiește nu îl lasă pe cel bolnav și nici nu se mânie pe el, ci dimpotrivă, mai mult stăruie ca să-l ajute. Același lucru ni-l poruncește și aici Mântuitorul: Tu, ai fost slab când ai fost de unul singur, dar ve-i fi mai puternic cu ajutorul altora.” Iată de ce se spune ca să se cheme doi sau trei, ca prin mărturia și acelora să se stăruie în câștigarea sufletului celui greșit! De nu va asculta nici de ei, să fie dat Bisericii, care să-i săvârșească judecata! Mă repet, este cazul celor care nu vor să se pocăiască, pentru că dacă a voit ridicarea din păcat, l-ai câștigat pe fratele tău!

Sper că am reușit, măcar cât de cât să vă luminez inima și sufletul Dvs. și totodată, să vă răspund la întrebare! Merită de meditat profund la acest text!

Preot Iulian Rață