Întrebarea #1001977

Cred că e la discreția oricui, deci cine și cum simte...., Însă eu cred că doliul e cel interior, nu exterior! Să punem un accent pe păstrarea doliului în inimă adică să-l avem mereu viu în inimile noastre. Știți ce mă gândeam eu? Îmi amintesc de mironosițele care au alergat la mormântul Mântuitorului pentru al vedea. Deci putem spune că ele trăiau doliul creștinătății. Și iată ce le vestește Ingerul: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici”. O învățătură tainică avem și în aceste cuvinte. Oare nu aceasta ne cere și Domnul în ce privește relația cu apropiații noștri. Să nu îi lăsăm în locul morții, în locul uitării ci să-l punem în cel al învierii. Să-l purăm cu noi viu și în rugăciunile noastre. Căci viața creșninului nu e spre mormânt ci spre înviere. Chiar dacă trupește se află în locul așteptării, sufletește este în timpul învierii.

Dumnezeu să-i dăruiască locul de veci și odihnă sufletească în acel loc al tăcerii. Să ne rugăm ca în ziua Învierii să ne reîntâlnim cu toții spre bucuria Împărăției lui Dumnezeu.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie