Întrebarea #1002135

Doamne ajută. La început am început să văd o vorbă ascunsă în cuvintele ei. Și mă ajuta la aceasta cuvântul: „O mamă căreia îi moare copilul moare de două ori”. Deci credeam că vorbește despre moartea ei duhovnicească. Însă sfârșitul întrebării mi-a fost ca și o palmă peste față. Eu zic să-i spuneți că fiecare își pregătește locul de veci cu mâinile sale. Cum va alege așa va avea. Dar să fie clar că după ce va trece din această lume nu se va mai putea face ceva. Vedeți încăpăținarea celor care se sinucid? Să nu vă mai întrebați de ce biserica nu se roagă pentru sinucigași. Pentru că ei nu mai au nevoie de biserică, de cei care îi înconjoară. Păi dacă ei decid singuri, de ce să ne băgăm cu de-a-sila în mântuirea lor. Omul are libertate. Dacă alege să se sinucidă, datoria noastră este să-i spunem ce se va întâmpla. Dacă continuă în această faptă îi aparține și consecințele. De aceea vă îndemn să-i spuneți ce se poate petrece după aceea și să-i lăsați libertatea. Că mai mare păcat veți avea de veți priva libertatea omului. Iar durerea ei care e din cauza decesului copilului poate să fie vindecată prin credință. Cel care nu se vindecă înseamnă că nu are credință. 

Slabi mai suntem noi în credință și nu suntem noi vrednici de Împărăția Ta, Doamne, dar totuși continuăm să ne nevoim în întărirea credinței.

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie