Tare aș vrea să-l cunosc și eu pe acel preot al vostru din sat, dar nu e de mirare că ierarhii fac minuni acuma, dar de la așa preoți te poți aștepta la toate, eu vă îndemn să nu îi judecați, dar să vă rugați pentru ei chit mai sârguincios, că vai de cel prin care vine sminteala în lume.Iar canoanele sfinților părinți încă până acuma nimeni nu lea aminat sau oprit , Luaţi aminte la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre cu saţiul mâncării şi cu beţia (Luca 21, 34). Mântuitorul lumii ne-a descoperit prin aceste cuvinte o urmare, vrednică de o deosebită luare-aminte, a întrebuinţării necumpătate a mâncării şi băuturii urmare înfricoşătoare, urmare pierzătoare de suflet. în urma desfătării pântecelui se îngreunează, devine grosolană, se împietreşte inima; mintea este lipsită de uşurimea şi de duhovnicia sa; omul devine trupesc.Ce înseamnă om trupesc? Sfânta Scriptură numeşte om trupesc pe acel om nefericit care e ţintuit de pământ, care nu e în stare de gânduri şi simţăminte duhovniceşti. Nu va rămâne Duhul Meu în oamenii aceştia în veac, pentru că trupuri sunt (Fac. 6, 3), a dat mărturie Dumnezeu. Omul trupesc nu este în stare să Il cinstească pe Dumnezeu. Chiar şi omul duhovnicesc, când se supune saturării pântecelui, îşi pierde duhovnicia, parcă îşi pierde însăşi putinţa de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi de a sluji Lui.Noi suntem ţintuiţi de pământ, lipiţi de el cu tot sufletul, nu doar cu trupul; ne-am făcut cu desăvârşire trupeşti, lipsiţi de simţire duhovnicească, neînstare de cugetări cereşti. Porunca privitoare la post se arată iarăşi cea dintâi poruncă, neapărat trebuincioasă pentru noi.
Numai cu ajutorul postului ne putem rupe de pământ!
Numai cu ajutorul postului ne putem împotrivi puterii atrăgătoare a desfătărilor pământeşti!
Numai cu ajutorul postului putem rupe legătura cu păcatul !
Numai cu ajutorul postului duhul nostru se poate slobozi de grelele lanţuri ale trupului!
Numai cu ajutorul postului cugetul nostru se poate ridica de la pământ, înălţându-şi privirile către Dumnezeu!
Sfinţii Părinţi au numit postul temelie a tuturor virtuţilor, fiindcă prin post este păzită în cuvenita curăţie şi trezvie mintea noastră, iar inima în cuvenita subţirime şi duhovnicie. Cel ce clatină temelia virtuţilor clatină întreaga lor clădire.Să ne temem de starea trupească, pricinuită de călcarea postului, să ne temem de deplina neputinţă de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi de a-L cinsti pe Dumnezeu pe care o pricinuieşte călcarea postului. Această neputinţă pierzătoare este temeiul morţii veşnice. Această neputinţă pierzătoare este arătată de noi atunci când, din pricina dispreţuirii poruncii lui Dumnezeu privitoare la post, îngăduim să se îngreuieze inimile noastre cu saţiul mâncării şi cu beţia.Dacă ai posibilitate poți săi transmiți acest mic dar cred destul de convingător răspuns și părintelui vostru și spunei că este de la părintele Victor de pe situl Ortodoxia.md
Prot Victor Mihalachi
