Întrebarea #1003147

Un avva monah îi spunea ucenicului său: de faci totul pentru despătimire a ceva și totuși te bântuie amintirile, visele, atunci te îndulcești cu gândul la ele. Iată și răspunsul la frământările dvs. Dacă vă vine măcar un mic gând despre acea persoană și nu-l depărtați de îndată cu rugăciunea inimii, atunci ea pătrunde imediat de la minte la imagini etc și vă  duce în împătimire. Asta o spun sfinții, nu eu păcătosul, deci este adevăr în aceasta și trebuie să faceți asculatre. Orice ați citi nu v-ar ajută de nu sunteți cu băgare de seamă la dvs și la gânduri, la păstrarea trezviei minții. Când vă vine ispita (gândul) de la vrăjmaș, îndată să-l izbiți de piatra Hristos - iată unde e biruința și nu e a dvs, ci a lui Dumnezeu. Faceți așa și veți dobândi ușurare, uitare, liniște și despătimire. Și când vă rugați (oricare rugăciune, chiar și cea cu propriile cuvinte) să nu fiți mereu la gândul ca Domnul să vă ajute să uitați, lepădați de patimă etc.... dar cu gândul curat și smerit să aduceți Domnului numai slavă și mulțumire pentru toate, căci restul El le vede, vă vede și credința și pocăința și plângerea.

Domnul e bogăția, liniștea, mila noastră, de ce să ne tulburăm?!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie