Întrebarea #1003207

Bună să vă fie inima. Da, aveți dreptate procedând astfel și dealtfel și sfântul Siluan spunea: ”Un suflet experimentat cu frică de Dumnezeu, își va aduce mereu aminte ca din gândurile care-ți vin rele, să le transformi în bune și să-ți smerești cugetul, defăimându-te pe tine. Aceasta e cea mai mare faptă bună în fața lui Dumnezeu - smerenia cugetului. Și e prima din fericiri a Mântuitorului: fericiți cei săraci cu duhul, că acelora este Împărăția cerurilor (Matei V, 3).” Vă urez și dvs drum bun în calea mântuirii și puneți bază bună în fiece zi, că aceasta este și nevoința duhovnicească: ca omul să se smerească din tot sufletul și să-și iubească aproapele ca pe sine însuși. Căci și noi când greșim, gândul tinde să ne îndreptățească greșeala sau să ne dezvinovățească, așa-i?! Dar cu fratele, ce facem: îl acuzăm, murmurăm împotriva-i, îl judecăm, deci n-am împlinit marea poruncă a Domnului iubește-ți aproapele ca pe tine însuți. De vom cugeta mereu la legea Domnului și înainte de a reacționa cu cuvântul, mânia, ura, judecata să ne aducem aminte ce ne învață Scriptura de cutare ori cutare lucru, și așa nu vei greși la momente, după care să-ți pară rău.

Am lăsat părțile grele ale legii: mila și smerenia! Domnul să ne ajute pe toți și ridice în căderi, dea răbdare-n încercări și curaj în luptă!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie