Întrebarea #1005096

"Biserica este locul unde toți suntem răbdaţi", adică nu este casa mea sau a d-ră, dar a Domnului. Şi deci în acest lăcaş ar trebui să şi ne purtăm aşa de parcă am venit la o întâlnire cu Dumnezeu. Şi toate aceste obiecţii a unui creştin faţă de altul nu ar trebui să existe, nici chiar în viaţa de zi cu zi, dar cu atât mai mult la biserică. Macar în acest lăcaş al Domnului toate gândurile şi sentimentele ar trebui să le avem doar către Domnul. Dar dacă nu ne putem ruga, ne găsim alte ocupaţii, să ne discutăm aproapele...Şi e total nepotrivit acest lucru. Iar despre partea de la sfârşitul mesajului...e cam tot legată de aceeaşi ideie, nu prea înţeleg oamenii pentru ce calcă pragul bisericii... de nu se pot înţelege nici în biserică, atunci nu cred că ar mai trebui să mai caute cine îi împiedică să se mântuiască. Dumnezeu este iubire, deci și cei care sunt în Dumnezeu trebuie să fie în iubire. Şi noi, care primim darul lui Dumnezeu, trebuie să-l ducem mai departe şi să facem şi noi, ca oameni, ceea ce face Dumnezeu şi să fim totdeauna nemulţumiţi când avem vreo reţinere, când avem vreo ezitare, când avem vreo ură, când avem vreo nepăsare, atunci nu ne asemănăm cu Dumnezeu. Trebuie sa fim oameni de care sa se bucure oamenii. Atunci nu vor mai apărea asemenea situaţii şi mai ales în biserică, şi nu e un apel către d-ră, e un apel către toţi.Nu atrageți atenția nimănui ci discutați numai cu Hristos care vă aștiaptă acolo în biserică și prin aciasta le veți arăta și celorlalți pentr u ce se află în biserică.

Realizarea cea mai înaltă a fiinţei omeneşti este bunătatea; există şi alte valori pe care le poate urmări omul, dar de măsura bunătăţii nu-i nici una. Bunătatea ne apropie de Dumnezeu în vremelnicie şi în veşnicie. Cu bunătatea ne ducem înaintea lui Dumnezeu şi ne menţinem în legătură cu El.

Prot Victor Mihalachi