Un mic sfat de care am nevoie

15.04.2011 01:04

Întrebare

Sărut mâna! Părinte, ce poţi face atunci când ai ajuns la o vârstă la care nu ştii pe ce drum să o iei? Simt că nu îmi găsesc un loc în lumea aceasta, nu sunt ataşată de nimic, şi mă amărăsc mereu când văd aproape toţi oamenii în ultimul timp, nu mai au nici o bază în ei, sunt atât de superficiali şi plini de invidie, care se luptă atâta pentru prestigiu, bani şi alte lucruri pământeşti, să le spun aşa, care am ajuns la concluzia că n-au nici un sens, chiar şi la fraţii, părinţii tăi vezi asta. Mă rog în fiecare zi să îmi dea Dumnezeu un semn, simt că nu mai pot rezista, îmi doresc un suflet să mă înţeleagă şi să fie alături de mine, parcă nu mai pot lupta singură cu toate problemele, să ştiu că cineva e alături de mine şi mi-aş găsi pacea, o alinare şi o detaşare de tot.

Răspuns

Re: Un mic sfat de care am nevoie

Doamne ajută, scumpă soră. Nici o dată nu am auzit pe cineva sa încurajeze pe cineva să lase lupta. Și mai ales când se vede că este cu ce lupta. Pai, eu păcătosul ce să vă spun? Poate încercați o luptă mai deosebită? Fără să vă smintiți de slăbiciunile celor care sunt oameni să vă întăriți pe voi și mai mult și poate anume așa veți reuși să-i treziți la viață cea frumoasă. Aceasta ni se lămurește prin cerința: „Fiți desăvârșiți precum și Tatăl vostru desăvârșit este”. Eu cred că nu în zădar aceasta ni se cere pe prim plan. Iar pe cei ce sunt încă slabi(așa cum ni se spune când e vorba de judecarea celor care nu postesc) să nu îi judecăm ci mai degrabă cu desăvârșirea pe care o primim în urma creșterii noastre să îi împingem spre limanul adevărului. Atunci vor înțelege și ei că: „Viața aceasta este deșertăciune și vis” iar cum spunea vrednicul de pomenire marele scriitor Grigorie Vieru: „Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi” așa să ne simțim noi față de mărirea lui Dumnezeu. Sunt sigur că veți descoperi că mai aveți multe de descoperit. Așa să vă ajute Dumnezeu. Și dacă totuși am amintit de marele poet îmi voi cere permisiunea dânsului din lumea ce de dincolo să închei cuvântul meu cu o mică idee de a lui:

Eu știu de la cei sfinți
Că Dumnezeu
Ne uraște cum suntem
Și ne iubește
Cum ar dori să fim.

P.S. Ura amintită mai sus e ceva mai curat decât ceea ce înțelegem noi cu mintea noastră.

Nimeni din cei ce aleargă la Tine nu sunt rușinați ci întăriți și binecuvântați.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie

Relații și alegeri morale

Semnalează o problemă

Întrebarea #1005854