Întrebarea #1006871

Dragă soră, şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea, cred că versetul acesta ar putea să te ajute să înţelegi cum să-ţi construieşti în continuare relaţiile cu socrii, dar de fapt cu adevărat mama şi tatăl tău, care au devenit anume aşa de la taina cununiei. Au să treacă vreo 20 de ani, poate puţin mai mult,  şi va veni la rândul său copilul tău cu alesul inimii şi cum crezi că te vei simţi dacă acest nou membru al familiei tale se va purta exact la fel cum te comporţi tu. Oare nu va fi dureros acest comportament al său pentru tine? Doar creşterea unui copil implică o parte din sufletul tău, o parte din viaţa ta. Şi chiar dacă şi părinţii soţului nu te-au primit chiar aşa cum ţi-ai dorit, sau poate şi-au dorit o altă noră. Nu mai contează aceste momente. De îţi doreşti fericirea din familie, fericirea soţului, trebuie să lăşi la o parte toate supărările şi să începi prin schimbarea propriului comportament. Chiar dacă de la început vor fi aceleaşi greutăţi în comunicarea cu părinţii, trebuie să te strădui să le depăşeşti. Poate ţi-i greu acum şi să-i simţi ca mamă şi tată, dar dacă nu vei încerca, nici atât nu vei reuşi. Schimbarea trebuie începută de la tine, nu de la ei. Fii tu plină de dragoste, respect, smerenie faţă de ei. Şi dragostea ta le va topi şi lor inimile. Căci nu este păcat că nu le spui mamă şi tată, dar va fi un păcat dacă nu-ţi vei păstra pacea şi liniştea din familie, dacă soţul va trebui să aleagă între tine şi părinţi. Iar cuvintele cu care ai încheeat mesajul aş zice că trebuie să le uiţi definitiv, căci "deşi nu te-ai măritat cu ei, dar cu fiul lor", ei ţi "l-au dăruit" pe acest fiu, şi de îl iubeşti pe el, trebuie să te înveţi să-i iubeşti şi părinţii. Ar fi foarte bine să te rogi pentru tine şi pentru ei şi te va ajuta Domnul să le devii lor o adevărată fiică şi tu să simţi cu adevărat că şi ei acum îţi sunt părinţi.Nimic nu se obține in viață fără efort fizic și spiritual.

Aşa să te ajute Dumnezeu.

Prot Victor Mihalachi