Întrebarea #1008268

Mi-e sufletul atât de trist şi încărcat. Şi lacrimi curg-ncet pe obraz. Sunt lacrimi triste de întristare şi dor. Şi ele curg, şi nu le pot opri. Ce pot să fac părinte scump. Rugăciuni …am tot făcut. Dar inima săracă e atât de tristă. Nu vrea Bunul Dumnezeu să se îndure de mine. L-am tot rugat şi l-am tot implorat. Iertarea să dobândesc şi bucurie în suflet iar. Dar ce păcat... ce supărare. Eu ştiu că bucurie voi dobândi, dar cine ştie. Sunt singură şi tristă. Şi nu mă crede nimeni de supărări şi frământări. Ce e omul pe pământ? Un nimeni. Iertare părinte. Iertare; A fost o perioadă când ochii mei nu mai plângeau. Secaseră. Iar acum din nou acei ochi revin cum au fost odinioară. Mi-e trist sufletul din nou, şi iar din nou..şi până când. Ce e omul pe pământ? Un nimeni. Iertare părine. Iertare. Facă-se voia ta Doamne, nu a mea.