Rătăciri

Eu am fost moaşă la un băieţel care pe motive că nu se găsea naşi l-au botezat la trei luni când se ştie că Taina Botezului se face la 40 de zile, e aşa? Ei, ce sa mai spunem că părintele a oficiat TAINA când nici părinţii copilului şi nici naşii de botez nu erau căsătoriţi. Nu este o judecată… împart trăirile cu voi şi aşa ne îndreptăm, nu? Pe mine cel mai tare şi mai tare în lumea asta ce nu pot tolera este DUREREA. Vedeţi, adesea şi durerea lipsei financiare ne poartă pe căi greşite. Eu lucrez la o asociaţiune de copii cu handicap şi nu va mai spun câte dureri văd aici, poate de asta devin uneori şi insuportabilă pentru că m-am încărcat negativ şi cu durerile lor. Trăim sub acelaşi cer, sub acelaşi TATĂ CERESC ŞI NU AM SĂ ÎNŢELEG NICIODATĂ DE CE TREBUIE SĂ SUFERIM ATÂTA şi sufar mai mult cei nevinovaţi. Orice copil cu handicap din această structură e ca şi copilul meu şi îmi dau seama că ei având ceva în plus ce noi nu avem, iată reuşesc să depăşească totul: durere, singurătate au o potenţialitate, o perseverenţă şi un curaj că te întrebi: dar ce au aceşti copii? şi totuşi… şi încă ceva daca îmi permiteţi: NIMIC, chiar nu pot să spun că este dar nici TOTUL nu am. Cum să fac să trezesc ceva ce nu vine? Mulţumesc. Iertaţi-mi îndrăzneala. Faceţi o noape sfântă şi vă dau o sărutare sfântă.