Copii cu deficienţe

0
0

Bună ziua, din nou! Uite, că nu m-am gândit că, nu în zadar BUNUL DUMNEZEU, mi-a dat şansa să lucrez în aceste împrejurimi. Eu am ales această strutură pedagogică, cu gradul de incapacităţi şi handicap, tocmai pentru că fiul meu este integrat în această categorie. Faţă de aceşti copii, eu am multă milă. Într-adevăr am văzut la ei multe laturi şi particularităţi de o personalitate, că rămâi cu gura căscată, dar să vedeţi ce iconiţe ies din mânuţele lor? Le admir curajul, sinceritatea, voinţa, însă nu putem compara: a vedea e una şi a simţi e alta. Pot să enumăr destule suferinţe, dar fiecare e unic. Când trăieşti pe propria piele, vezi altfel lucrurile. Bineînţeles că şi acestea, ce ei dobândesc, poate fi pentru noi ca lecţii de viaţă. Nu ştiu dacă aceste suferinţe sunt consecinţe în urma păcatelor, sau poate că DUMNEZEU vrea să vadă cum reacţionează fiecare în parte, în faţa acestor răni. Îmi amintesc că-n antichitate, se considera că HOMER, cel orb, vede ce ceilalţi nu văd şi nu înţeleg, EVANGHELICUL orb din nastere pe care l-a vindecat Iisus ne arată lucrările BUNULUI DUMNEZEU. DAR MĂ UIT LA ACEŞTI COPII şi propozitia: SCOALĂ-TE, IA-ŢI PATUL TĂU ŞI UMBLĂ, devine imposibilă. Aceşti copii nu mai au nici un viitor, sunt şi ei oameni ca ceilalţi şi mă doare când văd cum se face diferenţa-n societate, o văd chiar cu fiul meu. Din păcate, noi avem aşa ceva. Cum gândeşte TATĂL NOSTRU CERESC nu am cum să ştiu, eu le văd precum o nenorocire, o tragedie personală. Mă iertaţi, Doamne ajută.

  • a întrebat 14 ani ago
  • last edited o săptămână ago
  • You must to post comments
0
0

„Prin nădejde ne-am mântuit” -zice Sf. Apostol Pavel.

A întrebat un frate pe un bătrân zicând: „Părinte, ce însemnează Proorocul prin cuvintele acestea: Nu este mântuire lui, întru Dumnezeu lui!” Şi a zis bătrânul: „însemnează gândurile deznădăjduirii, care vin de la draci la cel ce greşeşte şi zic: De «acuma nu îţi este ţie mântuire întru Dumnezeu! Prin asta îl ispitesc vrăşmaşii, ca să-1 arunce în deznădăjduire. Asupra lor trebuie să se lupte omul zicând: „Domnul este mântuirea mea şi El va scoate din cursă picioarele mele!”

Cred că le este cunoscută la toţi pilda cea din Pateric cu fratele care cădea în păcatul desfrânării în toate zilele şi iarăşi în toate zilele îmblânzea pe Domnul prin pocăinţa lui cea cu multe lacrimi şi rugăciuni. Se pocăia şi iarăşi cădea în noroiul păcatului. însă nu se deznădăjduia de mântuire niciodată. Deşi se arăta mincinos întru făgăduinţa lui, dar Preamilostivul Dumnezeu nu se întorcea de către el, ci răbda fărădelegea fratelui şi aştepta întoarcerea lui. Şi această cădere a fratelui însoţită de mustrare a urmat vreme de 10 ani de zile şi mai mult. Desigur că vrăşmaşul mântuirii s-ar fi bucurat să-1 vadă pe frate că vine la deznădăjduire după atâtea căderi şi după atâtea făgăduinţe mincinoase. Se aştepta de asemenea, pizmaşul să vadă că şi Domnul se mânie şi nu-1 mai primeşte pe cel care îşi calcă mereu făgăduinţa şi nu se îndreaptă. însă cu părere de rău vede că nici fratele nu se dez-nădăjduieşte de mântuire şi nici Milostivul Dumnezeu nu se mânie, ci il primeşte în toate zilele când se pocăieşte.

Astfel, ucigaşul n-a mai putut suferi atâta răbdare, pe care o arăta Domnul către cel căzut. Pentru aceasta a început a striga către Sfânta Icoană a Domnului, zicând: „O, ce este mie şi Ţie, Iisuse Hristoase? Milostivirea Ta cea nemăsurată mă biruieşte şi mă surpă, pentru că primeşti pe acest curvar, care se arată mincinos în toate zilele înaintea Ta, defăimând stăpânirea Ta! Pentru ce nu-1 arzi pe el, ci îndelung rabzi şi suferi? Şi multe zicând şi- iuţindu-se balaurul a tăcut.” Atunci s-a făcut glas ca de la Sf. Jertfelnic, zicând: „O, balaure prea viclene I pierzătorule, nu te-ai săturat de socoteala ta cea rea, că ai sorbit lumea? Ci încă te sileşti să răpeşti şi să înghiţi pe cel care a venit la mila Mea cea nespusă? Oare ai tu atâtea greşeli ca să le pui în cumpănă şi să tragă întocmai cu Sângele cel scump, care l-am vărsat pe Cruce pentru dânsul?

Iată, Junghierea Mea şi moartea au biruit fărădelegile lui! Insă tu, când vine el la păcat, nu-1 alungi pe el, ci îl primeşti cu bucurie, nădăjduind că-1 vei dobândi pe el şi Eu oare nu-1 voi ierta, oare nu-1 voi milui, Eu cel atât de milostiv şi iubitor de oameni? Care am poruncit verhovnicului Meu Petru Apostolul, ca să ierte celui care greşeşte în fiecare zi până la şaptezeci de ori câte şapte? Aşa cu adevărat îl voi ierta, că de vreme ce aleargă la Mine, nu Mă voi întoarce de către el, până ce îl voi moşteni. Că pentru păcătoşi, Eu M-am răstignit şi preacuratele Mele palme pentru dânşii le-am întins, ca cel ce va voi să se mântuiască, să alerge şi să se mântuiască. De către nimenea Eu nu Mă întorc, pe nimenea nu alung, măcar deşi de nenumărate ori într-o zi de va greşi şi de nenumărate ori va veni către Mine, nu va ieşi afară scârbit. Că Eu nu am venit să chem pe cei drepţi la pocăinţă, ci pe cei păcătoşi!”

Făcându-se glasul acesta, sta diavolul tremurând şi neputând să fugă. Şi iarăşi s-a făcut glas, zicând: „Ascultă, amăgitorule, pentru ce zici că sunt nedrept, că Eu către toţi sunt drept. Că în ceea ce aflu pe cineva, întru aceea îl jude”c. Deci, iată, pe acesta l-am aflat stând înaintea picioarelor Mele şi biruitor peste tine arătându-se. II voi lua deci pe el şi voi mântui sufletul lui, pentru că nu s-a deznădăjduit de mântuirea sa. Iar tu vezi cinstea lui, crapă de zavistia ta şi ruşinează-te!”

Deci, stând fratele cu faţa în jos şi tânguindu-se şi-a dat duhul. Şi îndată urgie mare venind ca focul, a căzut peste satana şi 1-a mistuit pe el.

De aici să cunoaştem, fraţilor, milostivirea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea nemăsurată şi niciodată să nu deznădăjduim de mântuirea noastră. „îndrăzniţi, că Eu am biruit lumea”, zice Domnul în Şf. Evanghelie şi Sf. Apostol în cartea sa către Romani zice: „Prin nădejde ne-am mântuit şi dacă Dumnezeu este pentru noi, cine ne poate fi împotrivă?… Căci câte s-au scris mai înainte, spre învăţătura noastră s-au scris, ca prin răbdarea şi prin mângâierea ce ne-o dau Scripturile să ne păstrăm nădejdea… şi Dumnezeul nădejdei să vă umple de toată bucuria și pacea prin credință , ca prin puterea Duhului Sfânt să vă îmbogățiți întru nădejde. sper ca aceste minunate relatări din învățătura dată să vă lumineze gândurile.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.