hainele

0
0

Doamne ajută. Văd că aici pun întrebări oameni cu probleme serioase şi probabil ceea ce vreau eu să spun pare ridicol. Dar am nevoie de un sfat. Familia mea (mai ales soacra) are o problemă cu hainele mele. Mie nu îmi place să mă îmbrac „la modă”. Am renunţat la machiaj, pantaloni, bluze decoltate, lucru care pe ei i-a supărat foarte tare. Că de ce nu îmi arăt frumuseţea, că uite vecina cum se îmbracă şi ce bine arată, „ca o doamnă”, şi eu ma îmbrac „ca o babă” sau „ca o ţigancă”. Asta pentru că port fuste lungi şi batic. Cu baticul e cel mai grav. Pur şi simplu mi s-a interzis să-l port în casă sau când ies în parc cu copilul, ca nu cumva să mă vadă vreo cunoştinţă şi să creadă că sunt „pocăită” (menţionez că baticul meu nu e deloc din acela fistichiu cum poartă femeile sectante). Şi de la bietele mele haine ies nişte scandaluri grozave, cum că eu fac de ruşine familia. Nu că mi-ar pasa mie de înjosiri şi umiliri, că doar pentru păcatele mele le primesc, dar toate batjocurile astea se întâmplă în faţa copilului meu… Ce pot să fac în aceste condiţii? Li se pare că port baticul numai ca să le fac în ciudă. Pentru ei gura lumii şi a vecinilor e Dumnezeu, aia trebuie respectată şi cinstită. Degeaba am încercat să le explic la ce foloseşte. Nici măcar nu mă ascultă, ci îmi întorc spatele şi nu vor să audă. Până şi soţul mă acuză că din cauza mea începe circul. Şi nu ştiu cum să fac, să nu fie ceartă şi scandal (pentru copil vreau să fie linişte), dar nici să nu Îl supăr pe Hristos. Se va supăra Domnul pe mine dacă acasă sau în parc voi mai spune o rugăciune cu capul descoperit? Vă mulţumesc.

  • Silvia a întrebat 12 ani ago
  • last edited 2 săptămâni ago
  • You must to post comments
0
0

Dragă soră, Sfântul Apostol Petru în prima sa Epistolă sobornicească ne spune așa: „Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, Ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Că aşa se împodobeau, odinioară, şi sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu, supunându-se bărbaţilor lor. „Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ; Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu”. Deci deducem din cele citite că chiar dacă o să te porți nițel pe placul familiei însă inima ta trebue să aparțină Domnului și faptele tale să confirme asta.

Femeia cu purtare bună agoniseşte cinstire, iar cea care urăşte cinstea e o ruşine.

Prot Victor Mihalachi

  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.