Soţul meu vrea să fie liber...

0
0

Doamne ajută! Soţul meu îşi doreşte să fie liber, adică să nu mai fim căsătoriţi. Îşi doreşte să ducă o viaţă în care poate să facă ce vrea. Oricum acum el nu-şi mai asumă nici o responsabilitate. Am vorbit cu duhovnicul şi mi-a spus că soţul meu s-a obişnuit să-l iert, orice mi-ar face şi de aceea nu mai are deloc respect faţă de mine. Tot timpul îmi spune cât de mult mă desconsideră şi mă alungă din preajma lui, spunând că îl enervează tot ce fac eu. A ajuns să spună şi vorbe rele la adresa bisericii, pentru că ştie că acest lucru mă doare cel mai tare. Până acum, am avut mereu grija lui, am fost alături de el în toate problemele şi credeţi-mă au fost multe probleme! Duhovnicul spune că ar fi mai bine să-l las pe acest om pentru că aşa rău o să se comporte până scapă de mine. Ne-am rugat împreună pentru ca el să-şi revină din starea asta, dar sunt ani de zile şi soţul meu are din ce în ce mai puternică dorinţă de a scăpa de mine. Deşi nu prea are unde să se ducă, neavând o locuinţă, crede cu tărie într-un viitor lipsit de griji alături de femei uşoare. Nu ştiu ce să fac… să-mi ascult duhovnicul şi să-l las pe acest om liber aşa cum vrea? Eu trăiesc cu impresia că nu e conştient de ce îşi doreşte. Pe de altă parte, stând lângă el, el se va comporta la fel ca şi până acum ca şi cum ar fi alergic la persoana mea. Îmi e teamă că ura aceasta pe care o are faţă de mine să nu-l determine să-mi facă vreun rău, mai ales că a şi ameninţat de câteva ori cu aşa ceva pentru a putea trăi „fericit” cu altele şi pentru a obţine „mulţumirea sufletească de care are nevoie” pentru că el consideră că acest lucru i-l poate da o altă femeie, eventual mai tânără decât mine (eu am âî jur de 30 de ani). Nu mai e un secret că el e cu ochii după adolescente şi le zâmbeşte când e cu mine ca să mă umilească şi să-mi arăte cât sunt de lipsită de importanţă.Mi se rupe sufletul văzând cum îşi bate joc de bunătatea lui Dumnezeu care ne-a ajutat de nenumărate ori şi care pe el l-a salvat de la operaţii grele de vreo 4 ori! Desigur că asupra familiei se abat multe necazuri, dar el consideră că se întâmplă totul datorită prostiei mele. Nu îmi dă voie să vorbesc, spunaâd că îl doare capul când aude vocea mea. Ce mă sfătuiţi? Aştept cu mare interes sfatul dvs. Vă mulţumesc!

  • You must to post comments
0
0

Bună seara. Mult ați așteptat? Ei iaca și răspuns. Poate că o să usture un pic, dar mai suflați și o să treacă. Stau și mă gândesc: Atunci când v-ați căsătorit cum era soțul? Avea același comportament? Dacă da, atunci la ce v-ați căsătorit. Dacă nu, atunci de unde și până unde s-a ajuns aici? Nu vreau să contrazic cuvântul duhovnicul și ar fi bine să nu luați în seamă cuvântul meu ci numai de cel al duhovnicului să ascultați. Dar eu nu v-aș lăsa să plecați din această relație decât atunci când se lămuresc cine și ce vină are. Până ce nu pot să vă spun mai mult. Deoarece nu vă cunosc și nici cazul nu vi-l cunosc. Dar încercați să vă gândiți la ce am spus și să vedeți de unde s-a ajuns aici. Înțeleg că e greu. Dar undeva a dispărut ușorul și cum de a dispărut. Iar în ce privește relația lui cu Domnul: are grijă Domnul cum să-l pună la loc. Cum va bate Domnul noi nu putem cu nici un oarecare efort. Și va durea, dar el alege singur. Așa că prea multe nu veți afla de la noi. Lămuriți bine unde a ruginit fierul și unde trebuie încălzit pentru a-l face ca și nou.

Iar duhovnicul să vă fie lumina care vă ajută să vă deplasat în întunericul acestei vieți.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
  • You must to post comments
Afișare 1 rezultat
Răspunsul tău

Te rog să te mai întâi pentru a trimite.