Sfinta Maria

Doamne ajută. Conform învățăturii Bisericii doar numele de Iisus nu prea este aprobat ca nume de copii, pentru semnificația lui: cel uns, cel ales. Maria se poate, chiar și cel în cinstea Sfintei Fecioare. Iar în ce privește Psalmul: vă îndemn să nu căutați explicație la Psalmi ci să îi folosiți cu smerenie ca rugăciuni. Dar unele idei ți le pot sugera.

Psalmul 26 vers. 16: „Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat”. Aici s-a voit a arăta în chip ascuns necesitatea de a se lepăda și a fugi de legea nașterii și toate cele la care ne sortește ea pentru cei care doresc să dobândească neprihănirea. Autorul acestor cuvinte încearcă să ne pună doar pe drumul cel bun arătându-ne cum în orice rău se poate de văzut partea cea bună. El prin părăsirea părinţilor arată ajutorul Domnului în: „Luarea Crucii și de a fi al Domnului”. Desigur că pe atunci încă nu se amintea de Cruce, dar se înțelege existența în Dumnezeu. Aș mai spune că se simte aici un îndemn de care ne vorbește și Noul Testament: „Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine” Matei 10,37. Deci noi trebuie să înțelegem că lumea aceasta este „părăsită” și „părăsește” și numai Domnul a „primit” și „primește”. Dar ar mai fi o mică recunoaştere aici. Prin tată şi mamă poate fi indicat aici legea scrisă şi slujirea trupească din ea, după a căror retragere răsare lumina legii duhovniceşti în inimile celor vrednici şi se dăruieşte libertatea de robia cea după trup.

Paslmul 26, vers. 17 „Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei”. De vreme ce David avea legea lui Moise se pare că el cere lege: nu este exclus să fie o anticipare a Legii celei Noi. Iar această nevoie este din pricina vrăjmașilor, cei care mereu, prin încercări, îl vrea în latura morții, a păcatului.

Paslmul 26, vers. 18 „Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi”. Locul care se pare a cere cel mai mult luminat aici este: „nedreptatea a mințit sieși”. Deci mai întâi și-a mințit sie și de aici se vede dubla minciună. Dubla încercare de a insista cu minciuna. Pârâşii noştri nu vor aduce împotriva noastră doar păcatele pe care le-am săvârşit, ci vor căuta să le exagereze sau să transforme chiar cele bune în păcate; desigur, Dumnezeu nu poate fi înşelat.

Paslmul 26, vers. 18 „Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor vii”. Vederea în sensul de a gusta, de a simți, de a trăi și savura. Pământul celor vii pare a ne vorbi de lumea de aici, lumea celor vii, lumea aceasta. Însă, ulterior mai la sfârșitul Vechiului Testament, această expresie a fost interpretată și eshatologică, cu învățături de viitor, la ziua de apoi. Pe când unii exegeți creștini interpretează acest loc ca o expresie a credinţei în învierea morţilor. Pământul celor vii, a celor care vor fi vii după învierea cea de apoi, deci tot cu o haină eshatologică.

C-am atât am văzut eu în aceste cuvinte. Greu e să faci o exegeză a psalmilor dar și mai grea este înțelegerea tainelor ascunse în cuvintele Psalmilor pentru cei care nu dețin cunoștințele teologice. De aceea vă îndemn să cautați mai puține explicații și să îi folosiți ca rugăciuni.