Sărut mâna Sfinţi Părinţi. Vă rog de mă iertaţi. Eu pe mama mea nu pot să o iubesc, pentru că nu mi-a dat toată viaţa o mângâiere, un sfat bun, dimpotrivă mi-a dorit tot răul, pe care l-a avut ea în viaţa ei (să nu mă căsătoresc, să găsesc un om rău care să nu muncească, să fac şi eu avorturi), într-un cuvânt numai de rău. Eu am fost la multe dezlegări, taina sfântului maslu. Şi totuşi după atâta suferinţă Dumnezeu mi-a trimis şi mie un om pentru a fi alături de mine în viaţă. Dar tot nu merge, când spunem că toate sunt bune, atunci se întâmplă alte nenorociri. Când m-am căsătorit cu acest om, ea m-a blestemat, să nu ajung la el, să mor şi aşa mai departe. Nu a reuşit decât să semene ură. Eu nu pot să o îndrept, pentru că ea vede lucrurile numai din punctul ei de vedere şi crede că toţi sunt vinovaţi din jurul ei, numai ea nu. Ea pur şi simplu se iubeşte numai pe ea, vrea mulţi bani şi dacă nu îi dă nimeni, blastămă, dar nu înţelege că şi noi avem grijile noastre, mai ales că trecem print-ro perioadă grea, nu avem servicii nici noi, şi acest om al meu s-a îmbolnăvit de cancer. Sunt şi aşa tristă, că îmi vine să ies afară, să strig din toţi rărunchii mei, aşa greutate am în suflet, simt că nu se mai termină şiragul acesta de blesteme, pur şi simplu m-am săturat. Aştept din suflet să mă îndrumaţi, dacă se poate spune anumite rugăciuni şi Acatiste la miezul nopţii sau să îndeplinesc metanii. Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pre noi păcătoşii.