Doamne ajută! Vă mulţumesc mult pentru răspunsul la întrebarea nr. 12132. Am încercat să discut cu soţul meu, aşa cum m-aţi sfătuit. Vorbeşte frumos despre începutul relaţiei şi apoi spune numai lucruri rele care s-ar fi întâmplat din cauza mea ( de exemplu: un „prieten” l-ar fi părăsit pentru că era cu mine, în realitate, omul acela era departe de a fi prieten, a dovedit de multe ori asta!). Apoi îmi reproşează că necazurile s-au ţinut lanţ de când a început să vină la biserică (şi asta este fals). Atitudinea lui s-a schimbat în momentul în care mi-a mărturisit că el a stat lângă mine pentru a nu-l bănui cei din jur de nişte lucruri oribile pe care le-a făcut. De atunci s-a considerat liber să îşi găsească pe altcineva mult mai tânără şi să scape de mine. Eu l-am iertat pentru ce a făcut, iar el a considerat că sunt foarte proastă, că am putut să trec cu vederea aşa ceva şi că mai vreau să am familie cu el. De atunci, relaţia noastră s-a înrăutăţit. Cu cât m-am purtat mai frumos cu el, cu atât spune că m-a respectat mai puţin. Chiar zilele acestea îmi spunea că se simte epuizat în aceată relaţie şi că ar fi foarte bine să dispar din viaţa lui pentru că nu arăt ca femeia ideală (au trecut mulţi ani de când ne ştim…şi peste el au trecut anii…mulţi spun că e mult mai mare ca mine, cam cu 10 ani, dar el crede că arată ca la 20 de ani, iar eu sunt departe de a fi pe placul lui). Menţionez că diferenţa e de 1 an între noi. Nu mai are pic de îngăduinţă faţă de mine, vede numai defecte, accentuează tot ceea ce vede greşit la mine ca şi cum ar fi de proporţii mult mai mari, tot timpul petrecut cu mine mă ceartă, toate eşecurile din viaţa lui sunt din cauza mea… Este foarte dur cu mine, nu are milă nici când mă vede că îmi e rău, lucru care nu se întâmpla în primii ani. Poate că n-ar trebui să spun asta şi nu o spun sub formă de laudă, dar de câte ori a fost internat în spital, mergeam mereu la el, pe timp ploios şi îi duceam tot ce aveam de mâncare, nemaicontând cum mă descurcam eu sau cât de obositor era pentru mine, încât toţi cei din spital care mă văzuseră, spuneau că nu mai face nimeni aşa ceva şi că eu ţin mult la el şi am mare grijă şi că se va face bine mult mai repede. Acum mă ceartă pe stradă, spre deliciul celor amatori de scandaluri şi mai ales întâlnim şi oamneni răi care se bucură cum e badjocorită o femeie, pentru că nu e frumoasă la 32 de ani, precum o fată de 15 ani. Şi după ce îmi termin rugăciunile vine să mă piseze cât vrea el. Numai Bunul Dumnezeu îmi dă puterea de a răbda toate astea, dar e din ce în ce mai rău, starea de sănătate a mea se înrăutăţeşte şi dorinţa lui de libertate (adica desfrânare) e mult mai mare. După cum v-am mai spus, duhovnicul zice să plec. Şi dacă aş face aşa, simt că rup o parte din mine, deşi ştiu că acum această parte e ca o „tumoare” ce mă face să sufăr rău! Oare ce pot să fac?
- a întrebat 12 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Doamne ajută. Desigur că fiecare vede vina doar în celălalt. Aceasta e legea firii noastre umane stricăcioasă. Dar haideți să nu îl judecăm pe cel care nu este de față ci să ne judecăm pe noi, cei care căutăm lumina. Privind decizia duhovnicului mi se amestecă mai multe gânduri. Sfântul Paisie Aghioritul mereu îndemnau membrii familiilor să păstreze familia chiar și cu prețul vieții. Și erau cazuri în care soțiile erau foarte groaznic bătute: și să știți că au dat viața dobândind viața cea veșnică, sau mântuit. La dumneavoastră după cum văd eu e puțin diferit. Nu sunt lovituri trupești, deși uneori cele psihice sunt mai dureroase, mai grele decât cele ale trupului. Dar la dumneavoastră este un caz care pare a liberaliza o relație în bazele unei nereguli care nici cu iertare nu se poate păstra: curvia. Dar nu înțeleg: curvește soțul sau își dorește libertate în relația de familie, sa nu mai aibă familie pentru a curvi? Dacă nu e încă păcatul atunci vă spunem că ar fi bine să nu renunțați așa ușor la luptă și să lăsați să se distrugă familia creștină. Dar și în cazul păcatului curviei poate să existe loc de dragoste și de iertare, astfel căutând mântuiarea, ceva ce nu este din această lume. Să mergeți la părintele duhovnic și spuneți că nu doriți să distrugeți familia. Ați fi deacord să luptați numai să se lupte spre îndreptare și perfecționare și nu o simplă luptă cu morile de vânt. Și poate se va putea să se ajunge la discuții directe: soț-duhovnic. Noi cu lacrimi în ochi vă spunem că nu ar fi bine să se distrugă familia. Dar nu vă îndemnăm să nu faceți ascultare de duhovnic. Rugați poate mai sunt și alte căi, afară de cea a distrugerii. Și ar mai fi o varianta. Dar asta numai după ce se va ajunge ca soțul să aibă o legătură cu părintele duhovnic: să locuiți o perioadă, de bun acord din partea ambilor, separat pentru a vă liniște. Și acest lucru vă va aduce lumina asupra ambilor. Atunci veți putea vedea binele care vine din relația voastră de familie. Dar vă spun că numai după ce veți ajunge să aveți ambii o legătură cu duhovnicul și numai cu binecuvântarea duhovnicului și cubinecuvintarea lui și sub supravegherea lui, ca nu cumva diavolul să aibă cum să-și facă lucrarea.
Doamne Iisuse Hristoase Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu; Pentru rugăciunile Prea Curatei Maicei Tale, ale tuturor Sfinţilor Tăi, şi ale Sfinţilor a căror pomenire astăzi săvârşim… ascultă cererea robilor Tăi… şi după cum pe Apostolii tăi cu legătura dragostei şi a iubirei celei nefăţarnice ia-i legat de Tine şi ei unul către altul; asemenea pe mucenici, cuvioşi, mărturisitori, drepţi, muceniţe, cuvioase şi toţi Sfinţii Tăi; cu legătura iubirei şi a dragostei de Tine fiind ţinuţi şi după cum pe Maica Ta o ai legat de dragostea noastră; aşa leagă şi pe robii Tăi… şi… de dragostea Ta şi a lor unul către altul; că Tu ai zis ‘Iubiţi-vă unul cu altul, precum şi eu pe voi’. Fă-i împlinători poruncilor Tale, fără făţărnicie unul către altul; cu para dragostei aprinde inimile lor şi cu focul iubirei aprinde smerenia şi arde răutatea cea împâclată a unuia asupra altuia; ca, cu acea dragoste fiind înferbântaţi; cu inima, cu gândul, cu sufletul şi cu toată tăria lor să Te iubească pe Tine şi ei unul pe altul, păzind poruncile Tale, că Tu ai zis: „Fără mine nu veţi putea nimic”.
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
