Mă bucur nespus de mult că am descoperit acest site şi cred că acest lucru nu s-a întâmplat decât spre folosul meu, pentru că am nimerit aici din întâmplare căutând un acatist. Şi am găsit mult mai mult. Să vă dea bunul Dumnezeu sănătate şi să vină de la El pentru noi, prin dumneavoastră, toate sfaturile de care avem nevoie pentru a nu ne rătăci… Astăzi am fost împreună cu mama la mormântul fratelui meu pe care l-am pierdut de curând. Nu mai fusesem de ceva timp, pentru că cimitirul nu este în oraşul în care locuim şi ne-am propus din timp să facem azi acest lucru. Nici acum nu-mi vine să cred că la cât sunt de păcătoasă Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea. În timp ce eram pe drum, în zare se vedeau nori negri de ploaie şi furtună, iar mama era îngrijorată că ploaia ne va întoarce din drum, dar pe drum m-am rugat să putem ajunge şi să ne întoarcem cu bine. Până să ajungem, a început să plouă cu stropi mari, însă când am coborât din autobuz, nu ştiu cum, ploaia s-a oprit, şi tot timpul cât am stat în cimitir, norii se învârteau în jurul nostru însă deasupra noasatră nu mai erau aşa de înspăimântători şi nici nu a plouat, decât după ce am plecat de acolo… Sunt lucruri care ni se întâmplă şi nu ni le putem explica, pentru că noi, oamenii, suntem mărginiţi şi nu putem vedea dincolo de ceea ce văd ochii trupului, însă credinţa nu ne-o poate lua nimeni. Nu mi-am închipuit niciodată cât de greu este ca după o viaţă plină de păcate să mergi din nou pe calea cea dreaptă. Mă simt de parcă tot timpul până acum am fost adormită şi abia acum încep să mă trezesc, puţin câte puţin. Şi nu ştiu cum de nu am văzut până acum cât este de înşelatoare lumea în care trăim şi câte ispite sunt în jurul nostru, mai ales atunci când vrem să ţinem post, să ne lepădam de păcatele pe care le-am săvârşit sau în timp ce ne rugăm… Îmi cer scuze că v-am răpit din timpul atât de preţios cu atâtea vorbe, descărcându-mi sufletul, dar cum cu părintele duhovnic nu pot lua legatura în orice moment pentru a-mi lămuri unele lucruri care îmi vin în minte, vă mulţumesc pentru faptul că ne ajutaţi să nu părăsim drumul pe care am ales să mergem. Întrebarea mea este legată de această dată de citirea psalmilor. Ca un om începător ce doreşte să sporească duhovniceşte, pe lângă alte rugăciuni recomandate de părintele meu duhovnic, am citit psalmii la început ca pe o simplă lectură, însă de multe ori îmi dădeau lacrimile atunci când citeam, pentru că regăseam în acele rânduri, ceea ce îmi doream să cer de la Dumnezeu pentru sufletul meu şi nu ştiam, sau nu găseam cuvintele potrivite… O colegă mi-a spus că citirea psalmilor este periculoasă, deoarece deschide căi neştiute de mine, dar eu nu cred că este aşa, pentru că dacă ar fi ceva periculos, aceşti psalmi nu ar fi publicaţi, stând la dispoziţia tuturor oamenilor. Există rugăciuni \”periculoase\”? Eu nu cred lucrul acesta. Poate doar dacă nu suntem pregătiţi încă să primim ceea ce ne dă Dumnezeu pentru curăţirea sufletelor noastre. Dar dacă ne rugăm să fim pedepsiţi în această viaţă pentru păcatele noastre şi nu în viaţa de apoi, trebuie să acceptăm tot ceea ce va veni în urma rugăciunilor noastre, toate încercările care ne purifică în cele din urmă: boli, sărăcie, lacrimi, întristare şi altele, care nu vin peste noi, decât pentru faptul că avem nenumarate păcate cu care ne-am murdărit haina daruită de Domnul la botezul nostru şi pe care trebuie să o curăţăm, pentru că nimic necurat nu va intra în împărăţia cerurilor. Îmi cer iertare dacă am spus ceva ce nu se cade.