viata de zi cu zi

Sărut mâna părinte și mă iertați pe mine păcătoasa. Suntem o familie care la început am fost mai necăjiti, nu aveam servici, nu aveam ajutor de la nimeni, dar cu ajutorul BUNULUI DUMNEZEU, am trecut peste toate și încetul cu muncă și răbdare am reusit să avem ce ne trebuie. Acuma sântem în străinătate și DUMNEZEU ne-a ajutat să fim sănătoși și să putem munci. Am muncit și mai greu și mai ușor, și cu plăcere și fără, dar am mers înainte. Avem cunoscuți, fini, rude care nu au vrut să muncească din greu, care au vrut să lucreze ceva mai ușor sau să-și facă propria afacere și au așteptat. Timpul a trecut și cumpărându-și mașini, cheltuind fără oprire au ajuns să aibă probleme în familie, se ceartă și uneori își pun problema divorțului. Problema mea și a soțului este că nu putem tăcea și le zicem în față că din cauza că nu au vrut să muncească li se întâmplă asta. Le spunem în față ca să nu aștepte ajutorul nostru, că au cheltuit aiurea și că nu au vrut să strângă banii. Nu știu, poate că ei cred că sântem invidioși că ei au mașini scumpe și că au muncit puțin. Vă spun că nu este așa, dar din necazurile și lipsurile pe care le-am avut la începutul căsătoriei, noi am învățat ceva și am învățat și pe alții, dar nu a ascultat nimeni. Câteodată stau și vorbesc cu soțul meu și mă refer la persoanele mai sus menționate. Întrebarea mea: Este păcat de vorbit de ei, cu toate că nu vorbim cu răutate ci numai adevărul și dacă este păcat să nu le acordăm ajutor în bani. Vă mulțumesc, vă rog să mă iertați și vă dorim multă sănătate.