Iudaismul

1. Pentru prima dată numele de popor ales a fost bucurat poprul evreu. Și dacă ai început să citeşti Biblia şi ai terminat prima ei carte, probabil că deja ştii cum au ajuns evreii să fie poporul ales. Potopul, în care Dumnezeu îi înecase pe nelegiuiţi, avusese loc deja de multişor. După Potop, oamenii, urmaşii lui Noe, au ţinut, o vreme, legea lui Dumnezeu. Dar, cu timpul au început să uite de ea şi să trăiască în păcat. Dumnezeu nu mai putea face un al doilea potop, fiindcă promisese acest lucru. Atunci, a căutat un drept în care să Se oglindească. Şi l-a găsit pe Avraam, pe care l-a pus la încercare. Mulţumindu-l foarte Avraam pe Dumnezeu, a primit promisiunea că, din el (care suferea de sterilitate şi era supărat că nu are copii) va apărea un popor întreg şi că acestui popor Dumnezeu i se va revela în chip deosebit.
Astea ar fi faptele brute. Dar, în lumina care deja începe să lumineze înţelegerea noastră când citim a doua carte a Bibliei, Exodul, şi, mai ales, în lumina deplină a Noului Testament, vedem că poporul ales a fost preînchipuirea Bisericii. Devine limpede acest lucru când vedem că Domnul şi-a ales 12 apostoli, acelaşi număr pe care îl aveau şi patriarhii. Apostolii sunt, fiecare, conducătorii unui „neam”, care este Biserica Particulară din jurul unui episcop, apostolul de azi. Toate neamurile, împreună, formează Poporul Ales, adică Biserica Universală. Mana este prefigurarea Sfintei Împărtăşanii, trecerea miraculoasă a Mării Moarte, moment începând cu care aleşii nu au mai putut fi ajunşi de cei care îi ţinuseră în robie este prefigurarea Botezului, care înseamnă ruperea aleşilor de azi de robia păcatului. Deci și astăzi avem poporul ales și acesta nu este nicidecum poporul evreu. 2. La această întrebare trebuie să primești răspunsul de la evrei. Eu nu îi consider popor aparte așa că nu am ce să răspund. 3. Nu e nimic cu „pământul făgăduinței”, înflorește. Dacă o să formulați mai exact dorința poate o să pot să vă spun mai multe. 4. Antihristul din timpul lui Hristos a fost evreul. Cel ce va premerge sfârșitului lumii nu va reprezenta un popor anume ci mai degrabă va reprezenta necredința, imoralitatea care acum capătă amploare: prin legi scârboase, privări de libertate creștinească … . 5. „Sionul e simbolul poporului ales, după unii interpreţi (cf. IV Regi 19, 21; Psalmi 47, 68.86; Isaia 52, 8). După Sf. Grigore, Sionul se interpretează ca loc de respectare a regulelor, el designează sfânta Biserică. După alţii, Biserica, adică adunarea celor aleşi, care trebuia edificată din nou, ar fi indicată aici prin Ierusalim (Gimarey), şi sprijinită prin Isaia 60, 1. Sf. Grigore cel Mare apreciază, faţă în faţă, Ierusalimul şi Babilonul: Orice om este cetăţean al Ierusalimului sau cetăţean al Babilonului. Iubirea de Dumnezeu face din sfânt un cetăţean al Ierusalimului. Iubirea de cele pământeşti face din păcătos un constructor al Babilonului. Tot el precizează că vor fi zidite zidurile acestui Ierusalim atunci când credincioşii predestinaţi Vieţii vor fi conduşi până la perfecţiunea dreptăţii. Templul lui Solomon (III Regi 6, 7) purta figura acestei cetăţi: în timp ce-l construiau (din pietre cioplite) , nu s-a auzit nici un zgomot de ciocan”.  Theodoret vede aici o prevestire a noului Sion, unde se aduce jertfa de dreptate, jertfa spirituală; el citează aici Romani 12, 1 (…jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, închinarea voastră spirituală).

Hristos în mijlocul nostru.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie