Doamne ajută! Sunt cu soția mea de 12 ani. Ea a fost cel mai bun prieten al meu, a stat lângă mine, deși eu nu eram vrednic de ea, a fost devotată când am fost în spital (chiar medicii și asistentele o apreciau pentru că venea pe o vreme rea, chiar daca era obosită și îmi aducea tot ce aveam nevoie, chiar daca ea rămânea fără cele necesare). Într-o bună zi, i-am spus că eu am greșit mult față de ea și ea m-a iertat. De atunci, respectul față de ea a scăzut îngrozitor. Mi-a trecut prin cap că ea e naivă și că va sta oricum lângă mine. Așa că m-am luat de alte femei și o jignesc mereu că nu mai e tânără și frumoasă și că vreau una cu o personalitate puternică, nu ca ea, care iartă așa ușor. Consider că nu mai am ce aștepta de la un astfel de om moale, nu prezinta interes pentru că ea mă iubește, mă ascultă și mă respectă așa cum sunt. Pe de altă parte, nu vreau să o pierd. Vreau să am și siguranța unui cămin pentru a avea unde fugi când mă părăsesc toți și o viață fără responsabilitate. Dar aș vrea să pot găsi puterea interioară de a o vedea cu ochi buni, deși nu reușesc. Mă gândesc că nu mai e așa tânără, că existența lângă ea presupune responsabilitate și că e mai ușor să fii într-o relație de prietenie, decât de căsătorie. Părintele la care mă spovedesc mi-a spus că ea va pleca într-o bună zi dacă nu mă schimb. De atunci simt furie față de ea și vreau să o conving că dacă mă lasă pe mine, n-o mai ia nimeni pentru că nu mai e tânără. Cum să mă liniștesc? Cu ce să încep? Simt 2 lucruri contradictorii…
- a întrebat 12 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Bună ziua. Chiar îmi pare suspectă întrebarea. Știți exact aceeași esența a fost redată într-o altă întrebare trimisă de o femeie. Și ce este mai interesant. Că același conținut, aceleași idei. Și ce este mai intersant că exact pe aceleași lucruri se insită și acolo. Tare îmi pare că acum scrie aceiași femeie dar numai că a încercat să vorbească din numele bărbatului. Și aceasta înseamnă iubirea de sine. Nu încercați să vă comentați situația. Bate prea mult la ochi. E prea identică redarea ambelor cazuri. Credeți că dacă noi răspundem nu ne rămâne în cap cazul. Imediat mi-a sărit în ochi problema. Deci cel mai bine e să ascultați de sfatul ce vi l-am dat acolo și să nu căutați ce sfat am da soțului. Nu văd să căutați desăvârșirea ci umblați cu iscoada. Și toate aceastea vin din iubirea de sine. Nu vă redau cazul exact. Pentru că am de răspuns la multe întrebări dar încercați să vă schimbați scopul vieții. Căutați mântuirea și nu prea multe explicații. Încercați să vă căutați luminarea și arderea vieșnică în credință.
P.S. De era să fie chiar soțul nu cred că mai scria întrebarea. Dacă el realizează că nu e bine la el ceva se schimba. Nu se mai întreba. Pate ciudată această întrebare. Credeți-mă. Să mă judece și cei care citesc aceste cuvinte!
Căutați mai întâi Împărăția Cerurilor și dreptatea Lui.
Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
