Doamne ajută. Pentru că ați ajuns să deznădăjduiți și să se slăbească credința. Eu aș numi sinuciderea o catastrofă duhovnicească, o consecință tragică a unei creze personale acute. Și el încearcă să își caute o temelie de sprijin, dar o pierde și pe cea mai mare bază: viața. Astfel ajunge să renunțe la ea. Priviți că nici Dumnezeu nu ea viața păcătosului atunci când se pare că nu mai există drum de întoarcere la el. Aceasta este mila lui Dumnezeu, Care așteaptă să ne pocăim, să ne curățim de păcat și să ne întoarcem la El. Pe când omul acționează cu totul altfel decât i s-ar cere. Iar pentru a scăpa de aceste gânduri trebuie să avem un sens al vieții. Părintele Paisie spunea că oamenii „suferă pentru că nu înțeleg sensul vieții. Atunci când acest sens este înțeles, toate lucrurile se îndreaptă”. Starețul îi sfătuia pe părinți să-i ajute pe copii să înțeleagă ce este binele, pentru că el este „sensul cel mai adânc al vieții”.

Viața cu sens e o viață rodnică și plină de bunătăți, dar nu e lipsită de încercări.

mag. Vitalii Mereuțanu